Ceramică de Horezu la Braşov

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: ME, 07.05.2005

Georgeta Popa împreună cu soţul ei Costel sînt de la Horezu (Vîlcea). Ei au adus să vîndă la Braşov vestita ceramică din zonă. Am fost şi la ediţiile trecute, şi probabil că vor mai veni în Braşov. Pentru că mulţi dintre cei care vizitează Tîrgul Meşteşugarilor cumpără de aici obiecte ceramice.
- Ce ofertă le faceţi celor care trec prin faţa tarabei dumneavoastră?
- La noi, se pot cumpăra numai obiecte de ceramică autentică de Horezu. Adică de la obiectele mici, cum sînt castronaşele, ceşcuţele sau cănile, şi pînă la platourile mai mari şi ciorbarele.
- Ce materiale se folosesc?
- Noi folosim lutul folosit de pe un deal din zonă, din apropierea casei noastre, după care săpăm la 2-3 metri adîncime. De asemenea, culorile pe care le folosim sînt naturale.
- Cum se lucrează ceramica de Horezu?
- Mai întîi se prelucrează pămîntul. Înainte, se călca lutul cu picioarele, acum se procesează în malaxor de cîteva ori, pînă cînd devine ca o plastilină şi se lucrează vasul. Se lasă două zile, pînă se întăreşte. Apoi se decorează. Pentru decorare, se lucrează în corn şi în gaiţă. „Cornul“ este un corn de vită, în capătul căruia se pune o pană de gîscă, fără partea superioară. Aşa, e ca un fel de stilou, condei, cu care sînt pictate vasele. „Gaiţa“ este o bucată de lemn, care are în capăt un ac, ca şi instrumentul folosit pentru a coase modelul pe o cămaşă ţărănească. După decorare, a doua zi se răzuie ceramica, pînă cînd partea exterioară devine fină. Apoi obiectele „se pleopesc“ - adică se pun una deasupra celeilalte - şi se lasă la uscat cam 3 săptămîni. După ce sînt uscate, vasele se ard într-un cuptor special. Al nostru este vechi cred cam de 100 de ani, de la stră-stră-bunica soţului. Arderea se face de două ori. Prima durează cam 10 ore, iar a doua 8 ore. Între prima şi a doua ardere, vasele se smălţuiesc.
- Vorbim despre un meşteşug vechi de sute de ani.
- Da, este vorba despre un obicei transmis din tată în fiu. La mine în familie nu se lucra ceramică. Am învăţat însă această artă după ce m-am căsătorit, de la soţul meu, care, la rîndul său, îl ştia de la părinţii lui. Pentru că mi-a plăcut, am şi învăţat repede şi îmi şi reuşeşte. Modelele sînt vechi, şi trebuie păstrate cu sfinţenie. Modele noi nu putem face, sînt anumite reguli care trebuie respectate. Asta este ceramica de Horezu.
- Şi, probabil, veţi transmite mai departe tehnica deprinsă.
- Da, cu siguranţă. Eu am trei copii, două fete şi un băiat. Una din fete lucrează şi ea cu noi, şi acum începe şi băiatul. Celeilalte fete nu prea îi place, pentru că trebuie să ai şi o înclinaţie specială. Fără un talent şi fără să îţi placă ce faci, nu iese nimic cum trebuie.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: