Sîmbăta lui Lazăr

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: ME, 24.04.2005

* Ziua dinaintea Floriilor, ca orice sîmbătă din preajma marilor sărbători aşezate la praguri de timp, stă sub semnul morţilor şi strămoşilor

În calendarul sărbătorilor populare de primăvară, o sărbătoare care bucură sufletul românilor este Duminica Floriilor, bucuria fiind cu atît mai mare cu cît sărbătoarea aceasta vesteşte apropierea sfîrşitului Postului Mare şi mai ales învierea Domnului Hristos. Săptămîna dinaintea Floriilor este numită „a Floriilor“, sîmbăta acestei săptămîni, ca orice sîmbătă din preajma marilor sărbători aşezate la praguri de timp, stă sub semnul morţilor şi strămoşilor. De aceea, această zi mai este numită şi „sîmbăta Floriilor“ sau „sîmbăta lui Lazăr“. Lazăr, personajul care a împrumutat numele său acestei zile, poate avea o triplă semnificaţie. Este asimilat fie fratelui Martei şi Mariei, înviat de Iisus înainte să intre în Ierusalim, fie lui Lazăr cel sărac, fie lui Lăzărică, cel care a murit de dorul plăcintelor.
Legenda lui Lazăr cel sărac
După o legendă din Bucovina, erau odată doi fraţi - unul foarte bogat şi unul foarte sărac, pe nume Lazăr. Acesta din urmă, pe lîngă faptul că era sărac, se mai şi îmbolnăvise, apărîndu-i tot felul de bube pe el. Oamenii îl evitau, iar soţia îl părăsise. Cum fratelui bogat totul îi mergea bine, s-a hotărît să se însoare, făcînd o petrecere mare. Pe Lazăr nu l-a chemat. Fiindcă era mort de foame, sărmanul Lazăr s-a dus la poarta bogatului, dar fratele său nu i-a dat voie să intre. Lazăr s-a aşezat la poartă şi a început să plîngă. Pînă şi cîinilor bogatului li s-a făcut milă de el. Îi aduceau cojile de pîine şi rămăşiţele căzute pe sub masă la petrecere, încercînd să-i aline rănile. Fratele cel bogat însă a dat poruncă servitorilor să lege cîinii. Cînd petrecerea s-a terminat, lăutarii au ieşit, l-au văzut pe Lazăr în acea stare şi au început să-i cînte ca să-i aline suferinţa. Bogatul a ieşit şi a început să rîdă de lăutari, spunîndu-le că nu vor primi decît poate nişte bube. Cînd au terminat de cîntat, Lazăr le-a dăruit într-adevăr un pumn de coji de pe bubele sale. Lăutarii le-au luat, gîndindu-se că le vor arunca pe drum, cînd nu vor fi văzuţi de sărmanul om. Cînd să le arunce, au observat cu mirare că, în loc de coji, aveau un pumn de galbeni. După moarte, Lazăr a fost luat de îngeri şi dus în rai. Cînd i-a venit vremea şi bogatului, diavolii i-au ars toată averea şi l-au trîntit de fundul iadului. Din cauza izbiturii, bogatul a sărit deasupra iadului, de unde putea vedea şi oamenii din iad, dar şi pe cei din rai. Zărindu-l pe Lazăr, l-a rugat să-i ceară lui Dumnezeu sau măcar morţii să-l scoată din iad. Lazăr însă, amintindu-şi de toate relele pe care bogatul i le-a făcut pe pămînt, a refuzat pînă şi să-l ude cu puţină apă, pentru a-i ostoi fierbinţeala, lăsîndu-l să rămînă în iad.
Lazăr a murit de pofta plăcintelor
Într-o altă legendă, Lazăr era un băiat care vroia plăcinte. Fiindcă mama sa nu a avut timp să-i facă mult doritele plăcine, Lazăr a murit de poftă, într-o zi de sîmbătă. Mama sa l-a plîns şi i-a cerut lui Dumnezeu să nu ierte femeile care nu fac plăcinte în Sîmbăta lui Lazăr. De aceea, în Sîmbăta Floriilor femeile coc plăcinte şi le împart săracilor ca pomană, în special celor care au copii mici. Plăcintele se fac şi în amintirea lui Lazăr cel sărac, care se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor oamenilor. În Maramureş se face din grîu o pîinică numită „floare de grîu“. Aceasta se împarte tuturor membrilor familiei, crezîndu-se că cei care mănîncă din ea se vor revedea şi pe cealaltă lume.
Ajun de Florii în Transilvania
În Transilvania şi Banat, în această seară fetele pun sub un păr altoit o oglindă şi cămaşa pe care o vor îmbrăca de Florii, astfel încît a doua zi de dimineaţă Soarele să răsară deasupra lor. Aceste obiecte sînt folosite apoi pentru farmece de sănătate şi dragoste. Tot acum fetele sădesc flori, fiindcă sărbătoarea Floriilor le va face să crească şi să înflorească frumos. Din acelaşi motiv, în unele zone nu se plantează pomi, crezîndu-se că aceştia nu vor rodi, ci doar vor înflori. Se spune că în această zi morţii aşteaptă la porţile raiului.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: