Serbare pentru mama care nu e

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Lavinia MARIAN, 09.03.2005

* Copiii instituţionalizaţi la Centrul de Plasament Brădet au ţinut să-şi serbeze de 8 Martie mamele pe care, unii dintre ei, nu le-au văzut niciodată

„Pentru cei mai mulţi, primăvara înseamnă bucurie. Pentru mine, primăvara înseamnă să fiu cu tine, mamă!“. Mesajul cu care copiii din Centrul de Plasament Brădet au împodobit ieri sala de spectacole a centrului nu va ajunge poate niciodată la cele cărora le-a fost adresat. Cu toate acestea, micuţii au ţinut să-şi serbeze de 8 Martie mamele. Mame pe care, unii dintre ei, nu le-au văzut niciodată.
Expoziţie de felicitări
Pentru copiii de la Centrul de Plasament Brădet, ziua de ieri a fost una specială. Pentru care s-au pregătit aproape o lună. Au colorat, au lipit, au tăiat şi iarăşi au lipit. Dar, mai ales, au pus mult suflet şi multă, multă dragoste. Pînă la urmă, din mînuţele lor au ieşit nişte felicitări minunate, de pe care nu au lipsit inimioarele. De plastic, din orez, din petale de flori, din acuarelă. Ca un omagiu adus celor care le-au dat viaţă. Şi ca o rugăciune. „Mamă, vreau să te strîng în braţe şi să-ţi spun cît de mult te iubesc. Şi să nu te mai las să pleci de lîngă mine. Niciodată“. Cuvintele astea nu le-a auzit nimeni ieri. Însă toţi cei prezenţi le-au putut citi în ochii micuţilor. Mai puţin mamele lor, care au lipsit.
„Să ştii că te aştept, mămică dragă“
„E ziua, ta, mămico, în dar ţi-am adus inima. Şi crede-mă, mămico, un dar mai frumos nu-ţi pot da“. Aşa şi-au început spectacolul copiii. Iar privirea fiecăruia căuta, cu disperare, chipul iubit al mamei. Pe care nu aveau însă să-l întîlnească. Asta nu i-a descurajat, ci dimpotrivă. Şi-au recitat poeziile cu mai mare dragoste şi putere, ca şi cum ar fi vrut să fie auziţi cît mai departe, acolo unde se află mamele lor. „Să ştii că te aştept, mămică dragă, oricîtă vreme ar trebui/ Pentru că vreau să-ţi spun în faţă că te iubesc!“, rostea apăsat o fetiţă, ai cărei ochi s-au umplut, aproape imediat, de lacrimi.
„N-am găsit-o pe mama, dar continuăm să o căutăm“
La finalul spectacolului, copiii au coborît în sală, printre ziarişti şi educatoare, cu bucheţele de ghiocei în mînă. Pe care i-au oferit, cu gîndul la mamele lor, doamnelor prezente. Apoi s-au îndreptat, tăcuţi şi resemnaţi, spre camerele lor, visînd la ziua în care vor putea să se cuibărească la sînul celor care le-au dat viaţă. „Traiul aici le este plăcut. Au tot ce le trebuie ca să se simtă bine. Mai puţin iubirea de mamă. Unii dintre ei. Sînt aici şi copii care au părinţi, la care se întorc în vacanţe. Ceilalţi, însă, mă întîmpină în fiecare dimineaţă cu aceeaşi întrebare. «Aţi găsit-o pe mama? Vine să mă ia acasă?». Iar răspunsul este mereu acelaşi. «Încă nu, puişor, dar continuăm să o căutăm». Pentru că nu le putem răpi speranţa că, într-o bună zi, se vor întoarce acasă“, spune Angela Ulea, şeful Centrului de Plasament Brădet.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: