Cei 40 de Mucenici

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: ME, 09.03.2005

* Gospodinele prepară şi dau astăzi de pomană colăcei glazuraţi sau fiertură dreasă cu mirodenii

Astăzi, în a noua zi a babelor, este Sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, zi în care femeile, după ce ies de la biserică, dau de pomană, pentru sufletul morţilor, mucenici, preparate specifice acestei zile. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înaintea Paştelui. Conform tradiţiei, zilele ce urmează ar trebui să fie zilele calde ale moşilor, care durează pînă în 17 martie. Meteorologii nu sînt însă prea optimişti şi spun că gerul nu se va înmuia prea tare în următoarele zile.
Ofrandă în bucate
„Mucenicii“ pe care îi gătesc astăzi gospodinele sînt o ofrandă adusă sacrificiului întru credinţă a 40 de ostaşi creştini. Se mai numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi în unele colţuri ale ţării. În unele zone se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt sau de om, glazuraţi cu miere sau cu sirop de zahăr. Pentru că sfinţii martirizaţi au fost mai întîi aruncaţi în lac, mucenicii din aluat se prepară, în alte părţi ale ţării, ca o fiertură. Din aluat se fac opturi mici care se fierb ca pastele făinoase, într-un sirop. Mucenicii, fie ei fierţi sau copţi, se dau de pomană de sufletul morţilor.
Legenda celor 40 de sfinţi
Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti. Legenda spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogor. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Domnul a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să îl ierte, ba chiar să îi sporească fiecare dintre ei recolta. Omul s-a bucurat mult cînd s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre. În anul următor, lacom, şi-a semănat cîmpul tot în această zi. Însă, de data aceasta, sfinţii l-au pedepsit şi i-au dat 40 de săptămîni de boală.
40 de martiri pentru credinţă
• Cei 40 de Mucenici, care au trăit la sfîrşitul sec. III d.Hr., în Asia Mică, pe vremea împăratului Diocleţian, erau 40 de ostaşi creştini ce mărturiseau şi predicau oamenilor despre credinţa lor. Pentru că nu au vrut să se lepede de Christos, ei au fost osîndiţi. Mai întîi au fost aruncaţi goi în lacul Sevastiei. Legenda spune că, după o noapte în care au rezistat în apa îngheţată, ei au fost scoşi vii din lac şi au fost ucişi în chinuri groaznice, zdrobindu-li-se oasele picioarelor. Trupurile lor au fost arse într-un cuptor, iar cenuşa a fost aruncată în apă.

Reţete din bătrîni

Mucenici moldoveneşti
• Pentru aluat: 1 kg făină, 20 g drojdie, litri de apă (puteţi amesteca apa cu lapte) şi un praf de sare. Pentru glazură: 2 ouă, 1 cană zahăr alb sau cană miere, 1 cană de apă şi 250g nuci măcinate.
Se face un aluat moale din făină, drojdie şi apă (apă/lapte). Se frămîntă 10 minute. Se lasă la crescut o oră. Apoi se modelează în formă de 8-uri de dimensiunea dorită (lungi de-o palmă şi groase de 2 cm). Se lasă încă o jumătate de oră la crescut în tavă. Se dau apoi cu ou şi se bagă la cuptor. Se coc la foc potrivit pînă se rumenesc (cca 20 minute). Între timp se face pe foc un sirop din apă şi zahăr (sau miere). Cînd mucenicii s-au răcit se dau cu siropul cald. Se aşază pe un platou, unde se toarnă restul de sirop peste ei şi se presară cu nucă macinată.
Mucenici munteneşti
u Pentru aluat: 1 cană făină albă, linguriţă de sare, cană lapte. Pentru „supă“: zahăr sau miere după gust, 3-4 litri de apă pt. fiert, cană de nuci măcinate, 1 linguriţă scorţişoară şi linguriţă coajă de lămîie.
Din lapte, făină şi sare se face un aluat care trebuie să fie elastic. Se frămîntă zece minute. Se lasă să se odihnească o jumătate de oră la temperatura camerei. Modelaţi suluri lungi şi groase de 0,5 cm. Faceţi apoi inele mici şi răsuciţi-le în formă de opt. Puneţi-le pe o tavă şi uscaţi-le în cuptor 10 minute la foc potrivit . Între timp pregătiţi „supa“. Se pun la fiert 3-4 litri de apă la care adăugaţi zahăr după gust şi coajă de lămîie. Cînd fierbe, reduceţi focul la jumătate şi adăugaţi „8-urile“ din aluat. Amestecaţi cu grijă să nu se lipească. Lăsaţi-le să fiarbă 10-15 minute. Daţi la o parte de pe foc şi doar apoi adăugaţi nucile şi scorţişoara. Se serveşte la temperatura camerei sau rece de la frigider.

Legendele Babei Dochia
• Baba Dochia este o bătrînă zeiţă agrară, care a murit într-o zi de 1 martie şi-a renăscut de Mucenici, pe 9 martie. O legendă spune însă că Baba Dochia era o soacră răutăcioasă, care şi-a trimis nora pe munte, la cules de fragi, în prima zi din martie. Pe drum, fata s-a întîlnit cu un moşneag, care i-a dăruit un mănunchi de fragi. Văzînd fructele, Baba Dochia a crezut că a venit primăvara şi a îmbrăcat nouă cojoace unul peste altul, şi-a luat oile şi a pornit pe munte. Vremea frumoasă a făcut-o să-şi lepede, pe rînd, toate cojoacele. Atunci s-a pornit ger şi viscol, iar baba, împreună cu turma ei, s-au transformat în sloiuri de gheaţă, care s-au prefăcut apoi în piatră. Se zice că ar fi Babele, din Munţii Bucegi. O altă poveste spune că Baba Dochia şi-a început urcuşul pe munte, alături de fiul ei, Dragobete. Cum începuse o ploaie amestecată cu ninsoare, care a durat 9 zile şi 9 nopţi, Dochia şi-a aruncat cojoacele, prea grele de atîta apă. De aceea e vremea aşa de schimbătoare în primele 9 zile din martie, pentru că Dochia îşi scutură cojoacele de ploaie sau zăpadă. O altă legendă spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit împăratul roman Traian. Urmărită de soldaţii lui Traian, Dochia se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Iar Maica Domnului o ajută să scape, transformînd-o, împreună cu turma sa, într-un complex de stînci, cunoscute ca Pietrele Doamnei.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: