Comuna din centrul judetului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 24.03.2004

* Monitorul Expres a poposit la Şinca, unde organizează pentru săteni „Audienţe la noi acasă“

Echipa Monitorul Expres demarează o nouă campanie menită să vină în sprijinul cetăţenilor. „Audienţele Monitorul Expres - Audienţe la noi acasă“ a pornit prin localităţile judeţului pentru a sta de vorbă cu oamenii despre nevoile şi propunerile lor pentru îmbunătăţirea vieţii cumunitare. Primăriile, consiliile locale şi Consiliul Judeţean sînt chemate în faţa cetăţenilor pentru a soluţiona problemele cele mai acute. Prima localitate în care a poposit echipa Monitorului Expres este comuna Şinca, unde joi, la orele 16,00, sătenii vor participa la o dezbatere civică, la ei acasă.
6 sate într-o comună
La 22 km de Făgăraş şi 45 km de Braşov, la poalele celor mai înalţi munţi din România, se află un mic colţ de rai unde s-a scris o bună parte din istoria Ţării Făgăraşului. Comuna Şinca a devenit o zonă căutată de turişti pentru locurile pitoreşti, obiceiurile tradiţionale şi vestigiile istorice încărcate de spiritualitate. Personalităţi marcante ale culturii noastre au trecut pe aici, lăudînd comuna şi pe sătenii care îşi duc existenţa împărţiţi între munca în agricultură, creşterea animalelor şi rugăciunile în biserici. Despre Şinca se ştie că este comuna situată în centrul judeţului Braşov. Cuprinde 6 sate: Şinca Veche, Perşani, Şercăiţa, Ohaba, Bucium şi Vîlcea. În total, aici trăiesc 3.575 de suflete, din care, cei mai mulţi sînt în Perşani (1.102) şi Şinca Veche (970), care este şi centru de comună.
O aşezare renăscută din 4 familii
Istoria aşezării a început în neolitic. Din perioada romană s-au găsit monede cu efigia Împăratului Tiberian şi fragmente de ceramică din aceeaşi perioadă, expuse la Muzeul de Istorie din Braşov. Drumul roman care lega antica Cumidava (Rîşnov) de Dacia Superioară trecea chiar prin inima Şincăi Vechi. Pînă la sfîrşitul sec. XV, ţinutul a fost integrat Ţării Româneşti. În 1476, domnitorul Laiotă Basarab cel Bătrîn a dăruit muntele Nemaia unor boieri din Şinca, Ohaba şi Ludişor. În 1640, Şinca (74 de familii) a ajuns proprietatea lui Francisc Masskasi. O dată cu trecerea Transilvaniei sub ocupaţie habsburgică, multe familii au plecat din Şinca. La 1726, din 103 gospodării, 23 erau pustii. Peste 6 ani, doar 4 familii au mai rămas pe loc: Bîrsan, Bălan, Urs şi Strîmbu.
Luptători în munţi
În 1761, Şinca a devenit regiment de graniţă al imperiului. Zona a fost repopulată. În schimbul militarizării, ţăranii au primit libertatea. Viaţa lor a devenit prosperă. Au participat şi la războaiele napoleoniene. În preajma anului 1848, peste sat s-au abătut molime: ciumă, lepră şi holeră. În 1949, şincanii au participat la revoluţie, conduşi de preotul comunităţii. Eroi din Şinca au fost şi în cele două războaie mondiale. Mulţi dintre ei sînt astăzi veterani (circa 130), cu amintiri încă vii din acele vremuri. Oamenii de aici n-au acceptat de bună voie regimul comunist, mulţi şincăneni participînd la luptele de rezistenţă din Munţii Făgăraş.
Templul Ursitelor
Şinca se mîndreşte cu mai multe obiective turistice. Cel mai cunoscut este Templul Ursitelor, căruia localnicii îi zic mănăstire. Săpat în gresie moale, templul se bănuieşte că ar avea origine precreştină. Unii specialişti spun că datează de 9.000 de ani. Aici sînt scrijelite două triunghiuri întrepătrunse, întruchipînd „Steaua lui David“, iar în centrul lor este semnul ying-yang al filosofiei chineze. Aici se mai află un basorelief ciudat, reprezentînd un personaj cu chip de Crist. În apropiere se află şi ruinele unei cetăţi dacice. Amestecul de dovezi aparţinînd unor culturi diferite i-a adus în Şinca pe ziariştii din toată lumea, dar şi pe specialistul în paranormal IonŢugui şi istoricul Napoleon Săvescu. Dar şi alte personalităţi au trecut pe aici să se roage în templul săpat în stîncă, despre care se spune că ar îndeplini dorinţe.
Enigme şi istorie
Cel mai cunoscut promotor al sacralităţii mănăstirii a fost şincăneanul Gheorghe Moldovan, al cărui trup, după decesul acestuia în SUA, a fost înmormîntat aici. Yoghini şi tineri de toate categoriile îşi petrec verile la Templul Ursitelor în cadrul taberelor cu tematică spirituală. La cîţiva paşi de misteriosul templu, se află un perete cu bucăţi paralelipipedice de piatră, de o formă perfect regulată şi cu vechime considerabilă. Totul aminteşte de imaginea piramidelor egiptene. Nimeni n-a venit să studieze acest deal în formă de crater care-i fac pe privitori să-şi pună multe întrebări. Tot în Şinca se află şi ruinele unui castru roman.
Nămol ca la Techirghiol
Multe sînt punctele de atracţie turistică în Şinca. Grădiniţa de copii din Şinca Veche se află într-o clădire care, acum 200 de ani a fost casă ofiţerească, pe vremea Împărătesei Maria Tereza. La Ohaba, mai funcţionează o moară şi un gater acţionate de forţa apei. Aici, sătenii macină porumb şi grî. La Băile Perşani, cîndva staţiune balneoclimaterică foarte căutată, se poate face plajă şi baie în ştrand. Turiştii pot sta la hotel sau căsuţe. Nămolul a fost analizat la Universitatea Neuchatel, din Elveţia. Proprietăţile lui antireumatice au efecte curative mai eficiente decît cel de la Techirghiol şi au fost apreciate din cele mai vechi timpuri. Acum, nămolul este al elveţienilor, dar nimeni nu poate face investiţii, deoarece terenul aparţine comunei, iar clădirile sînt ale societăţii Federalcoop.
Mănăstirea cu 4 călugări
Mănăstirea Bucium este foarte căutată de credincioşi şi turişti. Cei trei călugări şi părintele călugăr Isaia Tempea din Mărgineni slujesc în lăcaşul înfiinţat în 1990, cu hramul, Schimbarea la Faţă (6 august). Mănăstirea a fost construită pe locul vechii biserici citată documentar în 1737. În 1761 a fost arsă din ordinul generalului Bucow. Drumul de acces este disputat de o unitate militară şi Ocolul Silvic. Primarul Radu Munteanu face demersuri ca drumul forestier de la Şercăiţa la mănăstire să treacă în custodia administraţiei locale, care are de gînd să îl repare. Tot la Bucium se află o colecţie particulară de artă populară. Gheorghe Radocea a strîns din toată ţara costume populare şi obiecte tradiţionale pe care le-a amenajat în casa sa de la numărul 115.
Şincănenii vor Internet
Oamenii din Şinca sînt în pas cu vremurile. La Perşani funcţionează o centrală telefonică elveţiană, în Şinca Veche este una automată. Numărul mare de solicitări de posturi telefonice impune noi investiţii. La Bucium, Şercăiţa şi Ohaba s-a început montarea de cabluri cu fibră optică, dar lucrările s-au oprit acum doi ani. Primarul s-a hotărît să găsească o soluţie pentru achiziţionarea concentratoarelor care ar permite ca mai mulţi şincăneni să aibă telefon acasă. Mulţi dintre ei au calculatoare şi i-au cerut primarului telefon fix pentru a putea utiliza Internetul. Pentru că este o modalitate mai ieftină de a comunica cu cei plecaţi în Italia. Un sfert din populaţia comunei, tineri între 20 şi 35 de ani, muncesc în străinătate. Femeile lucrează ca menajere, iar bărbaţii în construcţii.
Ocupaţii străvechi
Cei care au rămas în Şinca se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Există păşune suficientă pentru cele 320 de vaci cîte numără ciurda satului şi cele circa 1.200 de oi. Pămîntul e sărac, productivitatea e scăzută, ţăranii cultivînd doar cele necesare subzistenţei, în jurul casei: cartofi, legume şi cereale. Surplusul îl valorifică în tradiţionalele tîrguri din 29 aprilie, 20 iulie şi 26 octombrie. Obiceiuri şi meşteşuguri vechi s-au mai păstrat prin unele gospodării unde femeile ţes covoare la război. Iarna, ceata de feciori umblă cu colindul şi dansează la baluri. De Paşte, cîndva exista obiceiul de a-l arunca în apă pe cel mai harnic dintre gospodari. Acum, cea mai importantă sărbătoare, care reuneşte toată suflarea satului este Ziua Eroilor. În Şercăiţa există o formaţie de fluieraşi care a participat la numeroase festivaluri de folclor. Printre cîntăreţi sînt şi şcolari şi octogenari.
Două biserici
u Dincolo de legendele ţesute în jurul vestigiilor păgîne, locuitorii din Şinca se roagă în lăcaşe de cult creştine. Pînă la 1948, şincănenii erau greco-catolici. Ulterior, cultul fiind scos în afara legii, au trecut la ortodoxism. După 1989, au avut libertatea de a adera la religia dorită. Scindarea nu s-a petrecut fără neînţelegeri între cele două biserici. Biserica veche este construită de greco-catolici, dar aici ţin slujbe ortodocşii, păstoriţi de preotul Iosif Ciolanu. Greco-catolicii şi-au încropit provizoriu o capelă, deasupra magazinului sătesc, unde slujeşte preotul Dorin Gheorghe Pioaru. Biserica lor este acum în construcţie. Deşi credincioşii s-au împăcat, mai sînt de rezolvat problemele legate de averea fostei biserici, pădure şi terenuri, care trebuie împărţite între cele două culte provenite din unul singur, abuziv constituit în anii comunismului.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Zonă de agrement în Noua

Articolul urm�tor

Pregătiri pentru reuniunea NATO