* Pentru o zi, oraºul Victoria a fost capitala mondialã a cîntecului de toacã
* Aproape 100 de copii s-au întrecut în bãtut ciocãnelele pe lemnul sfînt
Glasul de toacã a stãpînit peste întreaga Þarã a Fãgãraºului. Toca-toc, toca-toc, ciocãnelele a aproape 100 de copii au atins pe rînd scîndura de lemn sfînt, chemînd credincioºii la biserica „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena“ din Victoria. Micii concurenþi s-au întrecut la bãtut toaca, dar ºi în cîntece religioase, în cadrul celei de-a treia ediþii a Festivalului Internaþional de Toacã. Au venit din toate judeþele þãrii ºi de peste hotare. „Cîntecul care zideºte“, genericul sub care s-a petrecut competiþia, i-a reunit pe cei mai buni din lume, astfel cã oraºul braºovean Victoria a fost, pentru o zi, capitala mondialã a cîntecului de toacã.
.....................................................................................
Chemarea la slujbã
* Clopotul ºi toaca sînt cele douã instrumente cu caracter religios care îi cheamã pe credincioºi la serviciul religios ortodox. Românii sînt unul dintre puþinele popoare care cunosc toaca. Clopotul se trage în momente solemne, toaca se bate la fiecare slujbã. Sînt folosite împreunã doar în Noaptea Învierii. Se spune cã toaca deschide calea între Cer ºi Pãmînt, între Dumnezeu ºi om. Era folositã atunci cînd se întemeia o nouã vatrã a satului. Sau cînd nãvãleau duºmanii. Toaca a fost forma de rezistenþã a românilor împotriva cotropitorilor cînd s-a renunþat la fabricarea de clopote din care vrãjmaºii ar fi putut sã-ºi facã tunuri. Toaca e o bucatã de lemn pe care se bate un ritm anume cu un ciocãnel sau douã. Expresia „Ucigã-l toaca!“ aratã cît de mari sînt puterile acestei scînduri sfinte, dar reprezintã ºi un sinonim pentru Necuratul, atunci cînd credincioºii nu vor sã-i pomeneascã numele.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
