Ortografia străzilor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 22.02.2007

* Multe străzi din Braşov poartă nume de care n-a auzit nimeni * Citind plăcuţele inscripţionate cu numele străzilor, se poate face o adevărată colecţie de perle de ortografie

Braşovul înseamnă nu numai clădiri, ci şi denumiri de străzi. Multe au dispărut din nomenclatura oficială şi au fost înlocuite cu altele noi, adecvate vremurilor. Unele sînt ciudate, hilare şi incoerente. Altele sînt adevărate perle de ortografie. Taximetriştii cunosc mai degrabă numele vechi ale străzilor. Dar şi locuitorii care stau de-o viaţă în Braşov habar n-au că există străzi ca Iuliu Romer sau Ionescu Crum. Sau cine au fost aceste personaje. Chiar şi un om cu educaţie serioasă trebuie să consulte o enciclopedie pentru a afla cine a fost personalitatea care a dat numele unei străzi sau al alteia. Cine a ales aceste nume, cum au fost ele repartizate unei artere sau alteia, de ce numele aceleiaşi străzi e scris în mai multe feluri şi, la urma urmei, de ce aceste denumiri şi nu altele?

Harta alandala

Braşovenii ştiu că străzile cu nume de flori sînt în Cartierul Florilor, cele cu nume proletare în Tractorul, denumirile astronomice în Astra I, păsările în Astra II, copacii în Răcădău, cronicarii în Bartolomeu, doctorii la Sanitas şi scriitorii în Scriitorilor. Dar regula grupării după un criteriu nu se respectă peste tot. Cine crede că Magnoliei e în Florilor, se înşală. E în Noua. Strada Anotimpului nu e lîngă Verii şi Toamnei, ci pe lîngă Zizinului. Astra e în Noua, nu în cartierul cu acelaşi nume. Emil Gîrleanu e între nume de pictori şi domnitori. Miron Costin nu stă lîngă cronicari, ci lîngă Iuliu Maniu. Oltului şi Olteţ nu se întîlnesc, pentru că sînt în cartiere diferite.
Există o explicaţie pentru toată această brambureală. În timp, au apărut cartiere noi, iar cînd străzile au primit nume, nimeni n-a mai stat să le potrivească după acelaşi criteriu. De exemplu, din lipsă de imaginaţie, autorităţile au denumit cu nume de flori străzile din zona Gării, după ce le-au terminat pe cele din Florilor. Văzînd că florile sînt multe, le-au extins şi la Noua, ba chiar şi în Bartolomeu, astfel că tot Braşovul e tot numai o floare, dacă ar fi să ne luăm după numele străzilor.

Str. Amurgului din Răsăritul

Istoricii spun că, odinioară, denumirile străzilor se dădeau în funcţie de oamenii care locuiau acolo, meseriile lor, bisericile sau instituţiile care se aflau în cartier. Atunci, cine ne poate explica de ce Strada Albă se numeşte aşa? A nu se confunda cu str. Valea Albă, situată pe un deal. E de discutat şi dacă alte denumiri care fac referire la altitudini sînt justificate. Străzile Vîlcele, Coastei, Costiţei, Dealul Capelei, Dealul de Jos, Valea Cheii, Valea Lungă, Vîrful cu Dor au fost botezate după nişte caracteristici geografice din vechime? Chiar şi Valea Cetăţii e o denumire discutabilă. Dinspre oraş e deal, dinspre deal, e vale. Dealul de Jos este o altă denumire de stradă la limita logicii. Oricum, municipalitatea a dat peste cap de tot punctele cardinale. Conform orientării oficiale, Strada Amurgului din Bartolomeu e în punctul de miazăzi al oraşului, departe de Strada Serii, vecină cu Str. Dimineţii, prin zona Poliţiei. Răsăritul e marcat de două ori, prin Str. Dimineţii şi Strada Zorilor, în cartiere diferite.
Cea mai evidentă anomalie administrativă a Braşovului ar putea fi declarată Str. Amurgului situată în cartierul Răsăritul. O adevărată minune, la concurenţă cu cele şapte ale Caracalului.

Denumiri la indigo

Probabil că Strada Lungă a primit cîndva această denumire pentru lungimea sa impresionantă. Chiar dacă astăzi a fost întrecută de marile bulevarde, ea şi-a păstrat denumirea istorică. Dar de ce Strada Mică se numeşte aşa? Şi-a păstrat dimensiunile şi nu e chiar aşa mică. Oricum, nu mai scurtă decît Str. Sforii. Fundătura Hărmanului nu mai e fundătură, se poate intra şi ieşi prin ambele capete. Pe Str. Semaforului nu există niciun semafor. Str. Timiş-Triaj înseamnă nu mai puţin de trei artere diferite cu aceeaşi denumire. Tot din lipsă de imaginaţie, cel care a botezat străzile Braşovului a dat numele Ştefan cel Mare şi unei străzi, şi unui bulevard, spre năucirea completă a poştaşilor şi taximetriştilor. Tot cu dubluri sînt şi denumirile: Carierei, Dealul Spirii, După Inişte, Hărmanului, Roşiorilor, Spătar Nicolae Milescu, Ţibleş şi Lupeni, care sînt prezente pe harta administrativă a Braşovului în cîte două variante, stradă şi fundătură sau stradă şi bulevard.

Ederei, Enupărului, Măcieşului, Alexandri

Unele cuvinte sînt adevărate teme de căutat în DEX. Dar nici acolo nu le e precizat înţelesul. Astfel, pentru străzile Cotun şi Varişte înţelesul ar putea fi în dicţionarul de arhaisme sau cel de regionalisme. Alte denumiri ridică şi mai mari probleme de gramatică: Măcieşului în loc de Măceşului. Sau Enupărului în loc de Ienupărului, cum ar fi fost corect. Ederei, în loc de Iederei. Tot o problemă de ortografie care ar îngrozi orice învăţătoare este denumirea străzii care poartă numele poetului Vasile Alecsandri. Pe traseul ei găsim plăcuţe inscripţionate corect. Pe una singură însă, scrie de ani de zile: Vasile Alexandri. Găsim una lîngă alta plăcuţe cu „Strada Tîmpei“ şi „Strada Tâmpei“. Campioană la controverse lingvistice este Strada Poienelor, pomenită pe ziduri şi sub forma Poenelor. Localnicii au ajuns la concluzia că există chiar şi a treia variantă: Poienilor.

Ortografia, bat-o vina!

Există şi străzi nehotărîte, care afişează la un capăt un nume, la celălalt capăt altul. Astfel, după plăcuţe, nu se ştie care e numele corect: Codrii Cosminului sau Codrul Cosminului, Carpaţi sau Carpaţilor? În Tractorul, localnicii nu s-au acomodat încă noii nomenclaturi, astfel că păstrează la vedere, una lîngă alta, ambele denumiri: Str. General Mociulski şi Str. Proletarilor. Nehotărîtă rămîne şi Calea Bucureşti care se încăpăţînează să dea bătăi de cap braşovenilor. Pe uşile blocurilor mai găsim încă „Str. Calea Bucureşti“ şi „Calea Bucureştilor“. Asta din vina locatarilor. Dar Primăria a montat indicatoare pe care această arteră importantă este ortografiată în toate chipurile. La intersecţia cu Toamnei vedem Calea Bucureşti scris cînd cu majusculă, cînd cu literă mică. Ba chiar şi o gogomănie cum probabil nu mai întîlnim nicăieri în lume: „Calea. Bucureşti“. Punctul vrea să indice o prescurtare? Dacă tot are mania punctului, de ce Primăria nu-l foloseşte măcar acolo unde trebuie, după fiecare „Str.“? Numele străzii Dr. Alexandru Davila e scris cînd cu un „l“, cînd cu doi. Dar cu Mihai Viteazul oare ce-or fi avut autorităţile? L-au scris cînd cu „l“, cînd fără.

Străzi comuniste, străzi europene

În Braşov, avem şi străzi cu nume împărăteşti. Unele ortografiate în româneşte, altele în latină: Aurelian şi Octavian Augustus. Dar şi multe denumiri proletare: Ciocanului, Metalurgiştilor, Laminoarelor, Mecanicilor, Constructorilor, Aluminiului, Fontei. Dar ce ne facem cu cele care proslăveau regimul comunist şi care încă n-au fost date jos de pe clădiri? Au dispărut I.C. Frimu, 7 Noiembrie, Marx, Lenin, Octombrie Roşu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Stalin, Pauker Ana, Eroii Muncii. Dar au rămas Constantin Dobrogeanu Gherea, socialist recunoscut, şi 9 Mai, sărbătorită pînă în 1989 ca ziua victoriei asupra fascismului. E drept, azi este Ziua Europei. Dar de ce s-a renunţat la vechea denumire, 10 Mai, Ziua Regalităţii în România? Mai rău, s-a şters numele unor străzi ca să fie înlocuite cu altele, de sorginte muncitorească. Astfel, str. Sfinţii Apostoli a devenit str. 8 Martie, iar str. Spiru Haret se numeşte azi str. 1 Mai. Cu conotaţii politice heirupiste mai sînt şi străzile Înfrăţirii, Progresului, Egalităţii, termenii ideologiei comuniste. Chiar şi Bulevardul Griviţei duce cu gîndul la marea grevă pe care şi-au asumat-o comuniştii. Alte denumiri vorbesc de istoria recentă: Piaţa Revoluţiei, bulevardul 15 Noiembrie, Democraţiei, Piaţa Consiliul Europei. Strada Reconstrucţiei are un sens mai abstract.

Ilustre nume necunoscute

Tot la capitolul schimbări postdecembriste, numele multor străzi din Braşov care aminteau de fostul regim au fost înlocuite. Astfel Str. Pionierilor a rămas să facă referire tot la tineri, dar se numeşte acum Junilor. Str. Steaua Roşie a schimbat doar culoarea, acum este tot un astru: Luceafărului. Au răsărit însă multe nume de personalităţi, cele mai multe necunoscute omului de rînd, extrase parcă dintr-un dicţionar de personaje rare, ca pentru „Cine ştie cîştigă“. Probabil din dorinţa de a cultiva poporul, Primăria a dat unor străzi nume ca: Emanoil Bernfeld, Constantin Gheorghe Nica, Daniel Fronius, Ioan C. Panţu, Ioan Huniade, Ioan V. Socec, Ionescu Crum, Iulius Römer, Johan Lukas Hedwig, Liviu Câmpeanu, Mihaly Cseret, Simon Blasius, Tiberiu Eremia, Artur Leiter, Lucács Irén. Cine au fost aceşti oameni?

45 de ani, fără curiozitate

Rămîne o enigmă de ce unele denumiri de străzi conţin şi meseria personalităţii, iar altele nu. Astfel, avem str. Grigore Ureche şi str. Cronicar Ion Neculce. Avem str. Ing. Anghel Saligny şi str. Traian Vuia. La fel se întîmplă şi în cazul pictorilor sau al ierarhilor bisericeşti. O stradă se numeşte Dr. Felix. Atît. O fi numele sau prenumele? Maria Piţiche locuieşte pe această stradă de 45 de ani, dar dă din umeri cînd vine vorba să spună cine a fost renumitul medic. Nici în ce specialitate s-a remarcat. „De oase? De dinţi?“, se întreabă ea. În schimb, arhitectul Marius Enăchescu (foto medalion) ştie precis. Dar ca să fie mai exact, deschide enciclopedia. De la el aflăm că Iacob Felix s-a ocupat de organizarea serviciilor de sănătate în anii 1860, fiind cel care „a inventat un fel de poliţie sanitară. A întemeiat igiena în România. Strada există din 1920, dar se numeşte aşa din 1945“.

„Unul de-al nostru“

În Tractorul, unde abundă de nume noi, trebuie să ai noroc să găseşti pe cineva care ştie cine au fost personalităţile care au dat nume străzilor. „Pe oameni nu-i interesează“, spune o gospodină, oarecum supărată că nu ştie să răspundă la întrebarea: cine a fost Manole Diamandi? Pe strada Emanoil Bernfeld, ceaţă totală. Victoria Harai s-a interesat şi a aflat că „Bernfeld a fost un compozitor făgărăşean. Dar pînă să ne mutăm aici, nu auzisem de el“. „În orice caz, unul de-al nostru“, glumeşte altă femeie. Oamenii recunosc că, multă vreme, nici n-au putut să ţină minte numele străzii. Dar acum s-au obişnuit. Oricum, taximetriştii habar n-au unde vine strada asta. „Noi nu ne revoltăm. Aşa-s românii, iau totul aşa cum e. Dacă trebuie, şi de 10 ori îşi schimbă buletinul“, crede Horaţiu Moldovan, care stă de şase ani pe strada Ioan V. Socec, fără să ştie exact dacă acesta era scriitor sau doar librar din secolul XIX. Cel mai bine ar trebui să ştie cei care au botezat străzile. Oare cîţi consilieri îşi mai aduc aminte ce nume de străzi au votat şi de ce?

Oricine poate năşi o stradă

Ca o stradă să primească un nume e nevoie de o propunere concretă, formulată în scris. Aceasta poate veni din partea funcţionarului din Primărie, a instituţiilor importante care îşi au sediile pe acea arteră sau chiar din partea cetăţenilor cu domiciliul pe strada în discuţie. Cererea, care conţine şi o justificare serioasă, este prezentată Consiliului Local. Acesta supune dezbaterii şi aprobă sau nu atribuirea sau schimbarea denumirilor de străzi, conform Legii nr. 215 a Administraţiei publice locale. În Braşov, ultima atribuire de nume de stradă a avut loc în 2003. Înainte de a se retrage în pensie, Gheorghe Ştefănescu, cel supranumit „naşul străzilor din Braşov“, a lăsat moştenire serviciului „Amenajări teritoriale“ din Primărie cartea care l-a inspirat în alegerea numelor de străzi. E vorba de un catastif cu personalităţi braşovene din toate timpurile. „În afară de personalităţi notorii din istorie, cultură, mai urma să propun nişte arhitecţi şi ingineri“, mărturiseşte Ştefănescu.

675 de străzi

Acum, de năşirea străzilor se ocupă Gheorghe Neculoiu care s-a gîndit să facă nişte adrese către instituţii şi profesorul Vasile Olteanu, solicitîndu-le propuneri de denumiri de străzi. Nu că Primăria ar fi în pană de idei, dar e mai bine ca străzile noastre să poarte nume de braşoveni importanţi. Veteranii de război au nişte propuneri de eroi aviatori. Fiica unui fost primar al Braşovului din anii ’30 a cerut şi ea ca o străduţă să poarte numele tatălui său. Luni, Neculoiu va prezenta consilierilor locali lista tuturor străzilor, iar dacă aceasta va fi aprobată, vom avea primul nomenclator oficial al arterelor din istoria oraşului. Acesta cuprinde 675 de artere, din care cinci sînt ale străzilor noi din Stupini. Sînt propuneri de nume de flori. Neculoiu mai vrea să schimbe şi numele muncitoreşti ale străzilor din Tractorul. „Marea problemă e că nu toţi locuitorii sînt de acord cu schimbarea unei denumiri de stradă. Preschimbarea actelor înseamnă o cheltuială imensă pentru pensionari, pentru societăţi, multă alergătură. Legea nu prevede ce procent din cei domiciliaţi pe acea stradă trebuie să fie de acord cu schimbarea“, explică Neculoiu, dînd ca exemplu Bulevardul Victoriei care, din cauza oamenilor care refuzau să-şi schimbe documentele de identitate, n-a mai primit numele lui Corneliu Coposu.

Strada Predeal din Montreal

* În Quebec, există cîteva toponime cu rezonanţă românească, trecute pe hărţile administraţiei canadiene. Astfel, există Podul Românilor, dar şi strada Predeal-Trudeau, în Montreal. În mai multe ţări, cîteva străzi au primit numele România. Numai în Franţa, există Rue de Roumanie în 8 oraşe: Rennes, Coueron, La Barboule, Le Mans, Aulnays Sous Bois, Vichy, Yutz şi Le Creusot. Aceeaşi denumire o are şi o stradă din oraşul belgian Mons. Cît despre Braşov, acesta apare în denumirea unei localităţi din Rusia: Brasovo, din raionul Brasovski.

Cine au fost?

* Ioan V. Socec - cărturar şi negustor din secolul XIX
* Ionescu Crum - fotbalist, antrenor
* Liviu Câmpeanu - medic
* Tiberiu Eremia - inginer constructor
* Artur Leiter - pictor
* Augustin Bunea - preot şi teolog (1857-1909)
* Axente Banciu - profesor, publicist (1875-1959)
* Candid Muşlea - preot, istoric (1886-1965)
* Constantin Lecca - pictor şi militant paşoptist (1807-1887)
* Zaharia Carcalechi - tipograf (1849-1850)
* Gavril Munteanu - primul director al Gimnaziului român din Braşov
* George Giuglea - lingvist (1884-1967)
* Hans Eder - pictor (1883-1955)
* Ioan Dariu - folclorist
* Ioan Alexandru Bran-Lemeny - avocat şi poet (1886 - 1954)
* Nicola Nicolau - a tipărit „Geografia sau descrierea pămîntului, adecă Europa, Asia, Africa şi America cu tot cuprinsul lor“
* Szemler Ferencz - secretar Uniunea Scriitorilor
* Andreas Clemens - a realizat Dicţionarul român-german şi german-român (1821)

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: