În prevenirea și tratamentul naturist al afecțiunilor respiratorii, inhalațiile și-au dovedit din plin eficiența
Primăvara sîntem mai predispuși la răceli și gripă. Căutăm să ne dregem prin metode naturiste, cu ceaiuri, tincturi, dar și cu inhalații. Pentru afecțiunile sistemului respirator, inhalarea de aburi proveniți din plante este unul dintre cele mai bune leacuri. Nu e de ajuns să ne punem un prosop în cap și să stăm deasupra unui vas cu infuzie de mușețel. Trebuie să știm și cum se face corect asemenea operație și, mai ales, ce plante de leac să folosim pentru a ameliora rinitele, guturaiul, tusea, sinuzita și bronșita.
Cum se face corect o inhalație?
Modul în care se poate realiza inhalația este foarte simplu, însă ea trebuie realizată corect. Se toarnă apa clocotită într-un vas. Acesta trebuie să fie făcut din lut sau să fie smălțuit, pentru că anumiți compuși ai uleiurilor esențiale sau ale plantelor infuzate se descompun în contact cu metalul. Dacă avem de făcut inhalații cu plante, acestea se adaugă peste apa fiartă. Dacă e vorba de aromaterapie, adăugăm în apa clocotită aproximativ 5 picături de ulei pur, sau un amestec de mai multe uleiuri pure. Imediat după ce am pregătit cele necesare, ne acoperim capul cu un prosop și îl aducem deasupra vasului, acoperind vasul astfel încît să nu se piardă nimic din vaporii rezultați. De asemenea, este important să nu pătrundă deloc aer rece, care nefiind la temperatura aburului poate afecta căile respiratorii. Distanța față de vas va fi mai mare la început, pînă ne acomodăm cu temperatura aburului, apoi putem micșora gradat distanța, apropiindu-ne mai mult de vas. Procesul de inhalare durează cîteva minute și constă în respirații ușoare și adînci.
În ce cazuri e utilă și cînd e interzisă
După inhalație, fața trebuie să rămînă acoperită de prosop, respirația realizîndu-se prin prosop, pentru a nu inhala aer rece. Este necesar să rămînem astfel, respirînd prin textura prosopului timp de aproximativ 30 de minute, relaxîndu-ne totodată întinși în pat. După aceasta, vom fi atenți ca, în timpul următoarelor 3 ore, să nu depunem eforturi fizice prea mari și nici să nu ieșim afară. Inhalația este recomandată în cazuri de rinită cronică, sinuzită, bronșită cronică, viroze, pneumonii, laringite, gît uscat. Inhalația este contraindicată în următoarele cazuri: astm, bronșită astmatiformă în faza acută și cu febră mare, epilepsie. De asemenea, nu e bine să facă inhalații copiii foarte mici și persoanele care nu suportă temperaturi ridicate. De obicei, inhalația este recomandată imediat după apariția primelor simptome. În cazul afecțiunilor cronice (rinită, sinuzită, bronșită), se vor face cîte două inhalații pe zi, iar după 5-7 zile, rămîneți numai la una, timp de aproximativ 10 zile.
În natură sau acasă
Putem face inhalații în cameră sau în aer liber, atunci cînd inspirăm aer oxigenat sau impregnat de săruri marine sau ionizat, de la munte. În acest caz, vorbim se aerosoli. Aerosolii marini sînt alcătuiți din microparticule provenite din spuma valurilor ce se sparg în larg sau pe coastă, particule care sînt antrenate de curenții de aer. Zona cea mai bogată în aerosoli o constituie fîșia de plajă de 50-100 m. Acești aerosoli conțin cloruri de sodiu, iod, bromuri, magneziu puternic ionizate de ultraviolete. Aerosolii de pădure sau munte pot conține particule de polen, pe care s-a depus substanța volatilă (terebentina), care eliberează ozon în contact cu oxigenul. De asemenea, mai trebuie să știm că există și aparate speciale pentru inhalații (foto sus), dacă aveți posibilitatea să le cumpărați, e foarte bine. Acestea sînt aparate individuale, adaptate pentru gură și nas. Inhalații se pot face și cu substanțe medicamentoase, la indicația medicului. În funcție de acestea, acțiunea tratamentului va fi una vasoconstrictoare, vasodilatatoare, bronhodilatatoare, antiinflamatorie și antiinfecțioasă, antialergică, sedativă.
Cum acționează aburii?
Ce rol au inhalațiile? Acestea înlătură inflamația și congestia mucoasei respiratorii superioare, ameliorează iritația gîtului, calmează respirația spasmotică (astm, laringită), fluidifică secrețiile și stimulează eliminarea lor din gît și din plămîni, relaxează mușchii și calmează tusea, previne uscarea excesivă a mucoasei. Pentru tuse, se recomandă inhalații cu mușețel, levănțică, cimbru, cimbrișor, izmă, rozmarin, frunze și ramuri tinere de pin. Se amestecă în părți egale și se pun două linguri din acest amestec la un litru de apă clocotită. Se ține capul acoperit cu un prosop deasupra vasului timp de 20 de minute, iar pentru a proteja pielea fetei se aplică înainte o cremă grasă. Mai sînt bune și inhalațiile cu ulei de lavandă, eucalipt, mentă sau fenicul. Foarte eficient în inhalații s-a dovedit a fi extractul din muguri proaspeți de carpen alb, recomandat mai ales în cazurile de sinuzite cronice, dar și în rinofaringite recidivante, traheite, bronșite acute sau cronice și tuse spastică. Se administrează, însă cu precauție (doar la indicațiile medicului) în timpul sarcinii și în perioada de alăptare.
Pentru sinuzită, otită și bronșite
Tot pentru sinuzită, sînt foarte eficiente inhalațiile cu un amestec din uleiuri de brad, cătină, gălbenele, mentă și sunătoare. Se spune în popor că inhalațiile cu două cepe tăiate în patru, un pumn de mușețel si un pumn de sare groasă reprezintă un elixir anti-sinuzită. Pentru bronșita acută și cronică, au un bun renume inhalațiile cu apă și miere de tei 20-30%, cîte 20 de minute, de două ori pe zi, timp de 20-30 de zile, de preferat seara, înainte de culcare. Se pun două lingurițe de miere de tei și 50 ml de apă. Nasul înfundat trece prin inhalații rapide. Puneți două picături de ulei de eucalipt pe o batistă. Mirosiți-o din cînd în cînd și nasul vi se va desfunda foarte repede. Pentru otită, uleiul volatil de eucalipt are acțiune antiinfecțioasă, este analgezic, antiinflamator, antispastic. Este indicat și în amigdalite, rinofaringite, laringite, sinuzite. Se fac inhalații cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte. Amigdalita se tratează cu infuzii cu ulei volatil de busuioc, care este antispastic, antiinflamator, analgezic, mucolitic, antiinfecțios, tonic general.
Vapori care ameliorează rinitele și sforăitul
Rinitele se tratează și cu inhalații pe bază de flori de soc, de două ori pe zi, sau flori de tei. Uleiul volatil de cedru este antiseptic, antiinflamator, analgezic, de aceea este recomandat în rinite. Se pot face inhalații cu 10 picături în 100 ml de apă fierbinte, comprese la nivelul nasului cu 10 picături în 100 ml de apă călduță. Preparați un amestec din 3 lingurițe de sare de bucătărie și o cană cu apă călduță într-o farfurie adîncă. Aspirați apa sărată pe nas și aruncați-o pe gură. Repetați procedura de 5-6 ori. Apoi faceți exerciții de respirație pe nas. În cazul rinitelor muco-purulente, faceți spălături nazale cu soluție de apă sărată. Sarea este un excelent dezinfectant. Dacă alcoolul, fumatul sau dormitul pe spate favorizează sforăitul, inhalațiile de aburi și uleiul de eucalipt îl inhibă. După o zi stresantă, o inhalație înainte de culcare ne asigură un somn liniștit.
Pentru frumusețe și sănătate
Inhalațiile sînt benefice și pentru ten, aceste procedee revitalizînd aspectul feței. Într-un castron cu un litru de apă, turnăm 10 picături de ulei esențial: de portocală, scorțișoară, mentă, de busuioc, de cimbru sau de rozmarin. După inhalații pielea capătă un aspect proaspăt, revigorat. Inhalațiile cu infuzie de mentă ajută foarte bine în insomnii, iar cele cu oțet de mere, la combaterea migrenelor. Inhalatiile cu busuioc previn răcelile. Pentru gripă, există leac și pe bază de ceară de albine. Aceasta constă într-un tip special de inhalații în care se folosește fumul, procedeu denumit fumigație. Se așază pe ochiul de aragaz o placă de tablă curată, pe care, după ce s-a înfierbîntat, se pune o bobiță de ceară de mărimea unui bob de grîu. Se va ridica un firicel de fum, pe care îl vom inhala: o inspirație pe nas și una pe gură, pînă la topire, apoi se repetă încă de cinci ori. În caz de răceală, se fac inhalații cu cîteva picături de ulei de cuișoare, ce vor calma tusea și durerile de cap. Inhalațiile cu apă de argilă au același efect.
Chiar și pentru bolnavii de cancer
Tusea poate fi combătută dacă se fac inhalații cu aburul rezultat de la fieberea unor cartofi sau cu ajutorul infuziei din frunze de cartofi. Laringita, manifestată prin pierderea vocii și răgușeală, dar și gît iritat, se poate trata cu vapori de mușețel, anason, mentă sau rozmarin, lavandă sau uleiuri eterice de mentă, brad, lavandă. Inhalațiile sînt utile chiar și în tratarea cancerului. Se poate folosi cetina arborelui de tisă, iar în lipsa acestuia, e bună și cetina de brad, molid sau pin. Cetina de tisă este însa cea mai eficace. După ce a făcut inhalația, bolnavul poate ține un timp picioarele în acest vas cu cetină de tisă și apă caldă. Substanțele chimice care se află în cetina de tisă sau de alte conifere, pătrunzînd și prin pielea tălpilor, pot aduce ameliorări și chiar vindecări ale multor boli, nu numai a cancerului. Mai există o metodă terapeutică populară, din păcate dată uitării, dar foarte populară la sate. Acest tratament se aplică în caz de dureri de cap. Se prepară din doi litri de apă în care se fierbe un sfert de căpățînă de varză tăiată cubulețe.
Inhalații cu ape termale
Atunci cînd mergem în stațiuni balneoclimaterice, beneficiem automat de inhalații binefăcătoare, datorită amplasării acestor stațiuni în zone naturale cu potențial terapeutic. Apele din stațiuni sînt recomandate nu numai pentru băi terapeutice, ci și în inhalații. Astfel, apele sărate și alcaline cu acțiune antiinflamatorie și fluidifiantă și sînt indicate în boli cronice bronho-pulmonare (bronșite cronice, astm bronșic, ozene, rinite cronice). Apele sulfuroase au, poate, cea mai completă acțiune: efect antiinflamator și trofic, cu acțiune plastică, de refacere a mucoaselor și acțiune antiseptică și hiposecretorie. Se găsesc la Govora (foto), Călimănești, Olănești. Apele radonice au acțiune de sedare, precum și antispasmodică și uricolitică (elimină acidul uric). Sînt indicate în astm, migrene. Apele calcice sînt bune în procesele inflamatorii cronice ale aparatului respirator. Apele iodurate (Govora, Bazna) au acțiune benefică în rinite, faringite, scleroemfizem. Apele arsenicale (Sarul Dornei), în adenopatii, stări limfatice. Sub supravegherea medicului, se fac inhalații cu aceste ape minerale.
Aer benefic lîngă vulcani
Terapia prin inhalații este foarte veche, fiind cunoscută încă din antichitate. Vestitul Hipocrate, Celsus, Pliniu și Galen recomandau pentru inhalații, aerul din preajma Vezuviului, care conținea sulf. Termele romane erau folosite și scopul tratării diferitelor boli pulmonare cronice (cu sulf) sau cutanate (arsenic) sau chiar a sifilisului (cu mercur). Adevărata consacrare a acestei metode datează însă din secolul XlX (1856), odată cu folosirea aparatului de aer comprimat pentru pulverizări, de atunci pînă astăzi, aparatele pentru inhalații devenind tot mai performante.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit și de prietenii tăi!
Cotidianul omului sănătos
