* Din cauza orelor îndelungate pe care le petrec în faþa „jucãriei secolului“, copiii ajung sã fugã de acasã,
sã chiuleascã de la cursuri ºi chiar
sã abandoneze ºcoala
Folosirea excesivã a calculatorului dãuneazã grav copiilor ºi adolescenþilor. Din cauza orelor îndelungate pe care le petrec în faþa „jucãriei secolului“, copiii ajung sã fugã de acasã, sã chiuleascã de la cursuri ºi chiar sã abandoneze ºcoala. Psihologii din ºcoli remarcã la dependenþii de calculator ºi modificãri de comportament. Unii dintre aceºtia devin handicapaþi social: se izoleazã, comunicã cu dificultate, au tendinþe spre violenþã. Singurul prieten le este calculatorul. Oamenii le devin aproape duºmani. Fenomenul este îngrijorãtor, atenþioneazã specialiºtii, asaltaþi de pãrinþii care se plîng cã le este tot mai greu sã controleze „viciul“ copiilor lor. Psihologii îi sfãtuiesc sã gãseascã salvarea chiar în familie: sã comunice cu copiii lor mai atent ºi sã-i supravegheze mai strict.
Dependenþa de calculator nu este încã definitã strict în termenii unei afecþiuni psihiatrice clasice. Ea poate fi privitã însã ca o tulburare de control al pulsiunilor, intrînd în aceeaºi categorie cu cleptomania sau jocul de noroc patologic. Dupã unii autori, între 5 ºi 10% dintre utilizatorii de Internet devin dependenþi. Aproximativ acelaºi procent se întîlneºte ºi în cazul consumatorilor de alcool. Dacã opt ore pe sãptãmînã reprezintã o valoare medie „normalã“ de utilizare a Internetului, persoanele dependente petrec peste 35 de ore în faþa calculatorului. În cadrul unui grup de copii consideraþi dependenþi de Internet/calculator au putut fi observate tulburãri de comportament cum ar fi neglijarea temelor ºi scãderea notelor obþinute la ºcoalã, abandonarea activitãþilor sociale, iritabilitate dacã nu este posibilã folosirea calculatorului, lipsa interesului faþã de alte activitãþi, probleme de alimentaþie legate de neregularitatea meselor.
Fenomenul este cu atît mai îngrijorãtor cu cît ia amploare mai ales în rîndul tinerilor, afectînd chiar ºi copii din clasele primare. „Drogul electronic“ alege de-a valma, de la elevi de clasa I pînã la adolescenþi. Psihologii spun cã ultimii sînt cei mai vulnerabili. Copiii dependenþi de calculator ajung rapid la eºec ºcolar ºi au mari ºanse sã devinã handicapaþi social.
Salvarea e în familie
Folosirea excesivã a calculatorului dãuneazã grav copiilor ºi adolescenþilor. Din cauza orelor îndelungate pe care le petrec în faþa „jucãriei secolului“, copiii ajung sã fugã de acasã, sã chiuleascã de la cursuri ºi chiar sã abandoneze ºcoala. Psihologii din ºcoli remarcã la dependenþii de calculator ºi modificãri de comportament. Unii dintre aceºtia devin handicapaþi social: se izoleazã, comunicã cu dificultate, au tendinþe spre violenþã. Singurul prieten le este calculatorul. Oamenii le devin aproape duºmani. Fenomenul este îngrijorãtor, atenþioneazã specialiºtii, asaltaþi de pãrinþii care se plîng cã le este tot mai greu sã controleze „viciul“ copiilor lor. Psihologii îi sfãtuiesc sa gãseascã salvarea chiar în familie: sã comunice cu copiii lor mai atent ºi sã-i supravegheze mai strict.
Mãsuri din disperare
Anual, psihologii ºcolari se confruntã cu zeci de cazuri de „drogaþi“ de computer. Totul începe în jurul vîrstei de 6-7 ani, cînd copilul, aflat abia în clasa I, primeºte cadou de la pãrinþi un calculator. Prima greºealã este sã monteze maºinãria în camera copiilor: astfel nu mai au nici un fel de control. Încîntaþi cã baiatul sau fetiþa lor atinge cu mãiestrie tastele, o minunãþie de care ei nu au avut parte în copilãrie, pãrinþii nici nu-ºi dau seama cînd copilul întrece mãsura ºi petrece excesiv de mult timp la calculator. Curînd, pasiunea se transformã în dependenþã. Pãrinþii au încredere în copil ºi sînt convinºi cã învaþã ceva bun. Îi dau prea multã libertate ºi aºa scapã lucrurile de sub control. Marea problemã apare atunci cînd pãrinþii nu-ºi mai supravegheazã copiii. Cei mai mulþi sînt plecaþi toatã ziua la serviciu, iar odraslele îºi pot face de cap cît vor pentru cã nu are cine sã le poarte de grijã. În plus, cei mai mulþi pãrinþi se gîndesc cã, dacã le oferã copiilor strictul necesar, mîncare, haine, bani, aceºtia nu mai au nevoie de nimic altceva. Cînd îºi dau seama cã pasiunea copiilor pentru calculator s-a transformat în viciu, iau mãsuri disperate. Unii ajung sã ia în sacoºã ºi sã ducã dupã ei la serviciu tastatura ºi mouse-ul de acasã.
Pãrinþii,
principalii vinovaþi
Ideal ar fi ca pãrinþii sã lucreze în echipã pentru educaþia copilului. În cazurile în care mama „e rea“ ºi tatãl „bun“, sau ce tata interzice mama permite, mãsurile nu dau rezultate. Dacã mama nu-i dã voie copilului sã stea mai mult de o orã în faþa computerului, în vreme ce tata, care pare sã înþeleagã pasiunea odraslei, se aratã mai permisiv, copilul va profita imediat. De aceea, specialiºtii considerã cã pãrinþii sînt principalii rãspunzãtori pentru dependenþa pe care o capãtã copiii faþã de calculator. Existã, de pildã, cazuri în care, pentru cã mama a stabilit ca bãieþelul sã petreacã doar douã ore în faþa calculatorului, tatãl sunã mereu la interfon, deºi are cheie, pentru a-i da timp copilului sã închidã calculatorul pînã ajung el ºi mama în casã. Aceastã complicitate dãuneazã educaþiei copilului.
Efectele
dependenþei
Efectele dependenþei de calculator pot fi dezastruoase. Cel mai dureros este eºecul ºcolar. Orele petrecute în faþa calculatorului, uneori tîrziu în noapte, îl fac pe copilul de 14 ani, de exemplu, aflat în pragul examenelor, sã resimtã zilnic o obosealã fizicã. Consecinþa: copilul nu se mai poate concentra la ore. Acasã nu ºtie sã-ºi rezolve temele, iar cînd e scos la lecþie constatã cã, deºi a încercat sã înveþe, nu a înþeles nimic. Abandonul ºcolar sau fuga de acasã sînt de asemenea situaþii extreme la care se poate ajunge dacã pãrinþii ºi profesorii nu iau mãsuri. Consecinþele grave ale acestui viciu sînt legate ºi de transformãrile de comportament ale tinerilor. Aceºtia ajung sã se îndepãrteze de realitate. Pentru ei realitatea devine cea din jocuri ºi filme. Lumea virtualã în care trãiesc atîtea ore pe zi le creeazã un univers artificial, total dãunãtor. Iar cea mai afectatã este comunicarea. Pe calculator, pe messenger sau mIRC, sînt degajaþi, dar cînd ajung sã vorbeascã faþã în faþã cu cineva se blocheazã, nu-ºi mai gãsesc cuvintele. De altfel, specialiºtii spun cã limbajul verbal al dependentului este cel mai afectat. Cum nu mai au timp sã citeascã, tinerii nu mai sînt capabili sã-ºi formeze un vocabular variat. Pînã ºi gramatica e afectatã. De exemplu, atunci cînd trebuie sã foloseascã într-o tezã de exemplu cuvinte precum „ºi" sau „adicã", „drogaþii de computer" ajung sã se exprime în limbajul virtual: „shi", „adik". Psihologii mai spun cã tinerii dependenþi de computer pot fi recunoscuþi ºi prin îndelungile stãri de apatie. Pe care încearcã sã ºi le trateze tot cu ajutorul pasiunii lor: calculatorul.
Cum poate
fi tratatã
dependenþa?
Site-urile web (chat-uri, forumuri) pentru copii au de obicei seturi de reguli, cum ar fi interzicerea unui limbaj abuziv sau publicarea de informaþii personale ale utilizatorilor. Însã în momentul în care elevi de ºcoalã generalã au început sã-ºi construiascã propriile pagini de web cu posibilitatea de a schimba mesaje acolo, adulþii ar fi trebuit sã supervizeze mai atent activitãþile on-line ale copiilor. Acest lucru nu este însã unul tocmai uºor. Copiii asimileazã în viaþa lor tehnologia cu mai multã uºurinþã decît adulþii - ºi de aceea poate fi dificil pentru pãrinþi sã verifice în ce fel aceºtia utilizeazã, de pildã, calculatorul sau telefonul mobil. Ce este totuºi de fãcut pentru tratarea dependenþei de computer? Psihologii ºi medicii psihiatri considerã cã soluþia este în primul rînd în mîna pãrinþilor care trebuie sã-ºi supravegheze mult mai atent ºi strict copiii. Ambii pãrinþi trebuie sã cadã de acord asupra unui program pentru copil, pe care acesta sã-l respecte. Sfatul specialiºtilor este ca niciun copil sã nu petreacã mai mult de douã ore la calculator. Interzicerea totalã a statului la computer nu este soluþia idealã.
Comunicarea
e cea mai importantã
E foarte important sã dozãm corect atît jocul, lucrul la computer, cît ºi informaþiile pe care le oferim copiilor. Pãrinþii trebuie doar sã fie mult mai disponibili, mai atenþi la problemele copilului ºi sã-i vorbeascã mai mult. Sã comunice cu el, sã-i gãseascã ºi alte preocupãri. „Am avut o perioadã cu Alex în care nu mai ºtia sã se joace, era tot timpul la calculator, nu-l mai interesau prietenii lui. Era mai irascibil, mai nervos, începusem sã nu ne mai înþelegem cu el. Numai ºi numai calculator, jocuri, asta voia. Atunci mi-am zis cã nu degeaba psihologii trag semnale de alarmã despre dependenþa de calculator ºi internet. Mi-a fost foarte greu sã-l dezvãþ, recunosc, dar mã bucur cã am reuºit. Avem program limitat la calculator ºi numai la sfîrºitul sãptãmînii. Tot ce este abuz, nu e sãnãtos. Prefer sã-ºi zdreleascã genunchii afarã, cu trotineta ºi rolele, decît sã-l mai vãd în fata calculatorului. Am sã fac tot ce se poate sã nu devinã dependent de calculator ºi Internet“, mãrturiseºte o mãmicã.
ªi profesorii
se pot implica
Soluþiile trebuie însã gãsite pentru fiecare caz în parte. Medicii psihiatri ºi psihologii spun cã adolescenþilor trebuie sã li se explice ce pericole îi pîndesc dacã devin dependenþi de Internet ºi jocurile pe calculator. Trebuie conºtientizaþi cã pot eºua în plan ºcolar sau cã îºi pot pierde prietenii. Apoi sã li se explice cã un calculator are ºi pãrþile lui utile, cum ar fi tehnoredactarea unei lucrãri sau documentarea pe o anumitã temã pe Internet. Idealã ar implicarea profesorilor în scãderea fenomenului. De exemplu, la clasã, profesorul ar putea folosi mai mult Internetul ºi softurile de predare pe anumite teme, aºa cum se întîmplã în alte þãri europene. Aºa, copilul ar recepta ºi alte utilitãþi ale computerului.
Ucigaºã, dupã o
disputã on-line
* În urmã cu doi ani, într-o ºcoalã din Japonia, o fetiþã de clasa a VI-a ºi-a ucis o colegã de clasã cu care avusese o disputã on-line. Incidentul a ºocat opinia publicã niponã. Mafumi Utsugi, profesor de psihologie la Universitatea Seiryo din Niigata, a explicat cã certurile on-line, mai ales între copii, mai puþin capabili decît adulþii în a-ºi controla emoþiile, devin mult mai aprinse într-un timp mult mai scurt. Pe lîngã toate acestea, cînd copiii vãd lucruri rãutãcioase scrise despre ei pe net, se simt mult mai umiliþi decît într-o conversaþie faþã în faþã, pentru cã ºtiu cã acele mesaje pot fi citite de multe alte persoane. În urma incidentului, Ministerul Educaþiei din Japonia ºi-a revizuit recomandãrile fãcute ºcolilor, în sensul de a promova accesul mai larg al elevilor la informaþii on-line. De atunci, foarte multe ºcoli generale ºi-au impus sã-i înveþe pe elevi cum sã foloseascã Internetul pentru studiul individual, crearea de site-uri web ºi folosirea poºtei electronice.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!