* Nu există nicio prevedere legală care să le permită consiliilor profesorale să le impună elevilor o ținută sau alta
Unii elevi poartă cu mîndrie uniformele specifice școlilor lor, alții însă le poartă pentru că nu au încotro. Ceea ce trebuie ei să știe este că au încotro. Și asta deoarece nu există nicio prevedere legală care să le permită consiliilor profesorale să le impună elevilor o ținută sau alta. Însuși președintele Traian Băsescu a retrimis Parlamentului o lege, la sfîrșitul săptămînii trecute, nefiind de acord cu reintroducerea obligativității uniformelor școlare. Adoptarea sau nu a unei legi care să dea consiliilor profesorale libertatea de a impune uniformele nu îi afectează pe toți elevii. Unii dintre ei sînt chiar mîndri că poartă semnele distinctive ale școlilor unde învață. Dintre elevii brașoveni, șaguniștii sînt cei care au acceptat cu cea mai mare ușurință uniformele. Sacoul bleumarin cu ecusonul AS, care reprezintă inițialele Andrei Șaguna sînt semnul lor de apartenență la cel mai prestigios colegiu brașovean.
Legea trebuie
reexaminată
Președintele Traian Băsescu a trimis Parlamentului, vineri, spre reexaminare, Legea privind creșterea siguranței în unitățile de învățămînt, precizînd că nu este de acord cu o prevedere prin care sînt impuse semne distinctive pentru elevi, precum uniformele și ecusoanele. Președintele Băsescu atrage atenția că legea trimisă spre promulgare introduce, la art. 5, printr-o normă imperativă, faptul că, pentru elevii din unitățile de învățămînt, se vor stabili semne distinctive, precum uniformele școlare și ecusoane, se arată într-un comunicat al Administrației Prezidențiale. Potrivit normei criticate de șeful statului, această măsură ar trebui luată de către consiliile profesorale, cu consultarea comitetelor de părinți. Portul uniformei școlare ar deveni o nouă obligație în sarcina familiilor elevilor și, pentru elevii din familii sărace, ar putea reprezenta un motiv de abandon școlar, crede președintele. Băsescu propune Parlamentului reexaminarea legii în sensul introducerii uniformelor școlare cu acordul și nu doar cu consultarea comitetelor de părinți, iar atunci cînd o unitate de învățămînt adoptă obligativitatea portului uniformei școlare, reprezentanților legali ai elevilor ce nu au fost de acord cu această măsură să li se plătească contravaloarea uniformelor.
Mîndri de uniforme
Adoptarea sau nu a unei legi care să dea consiliilor profesorale libertatea de a impune obligativitatea uniformelor nu îi afectează pe toți elevii. Unii dintre ei sînt chiar mîndri că poartă semnele distinctive ale școlilor unde învață. Dintre elevii brașoveni, șaguniștii sînt cei care au acceptat cu cea mai mare ușurință uniformele. Sacoul bleu-marin cu ecusonul AS, care reprezintă inițialele Andrei Șaguna sînt semnul lor de apartenență la cel mai prestigios colegiu brașovean. Nu mă deranjează să port uniformă. Dimpotrivă. Noi o avem în fiecare zi în timpul orelor. Știm că așa s-a hotărît înainte, iar uniforma înseamnă tradiție, spune o șagunistă. Din punctul de vedere al uniformelor, elevii de la Șaguna par cei mai disciplinați. Le poartă zilnic în timpul orelor, chiar dacă trebuie să le asorteze la celelalte obiecte de vestimentație. Dintre cei de școală generală, uniforme disctinctive poartă elevii de la Școala generală nr. 6 care se deosebesc de colegii lor prin vestuțele roșii pe care le au în fiecare zi.
Uniforme
semi-permanent
Elevii de la Colegiul Național Unirea, în schimb, nu sînt chiar încîntați de obligativitatea uniformelor. Ei spun că ar purta uniforme doar pentru că profesorii țin neapărat la această ținută. Mulți dintre ei recunosc și că în pauze scapă cît pot de repede de uniformele care oricum nu se potrivesc cu nimic și sînt insipide. Însă cînd vine vorba de evenimente speciale care implică promovarea colegiului lor, elevii de la Unirea spun că sînt dispuși la compromisuri. Cînd trebuie neapărat, ne îmbrăcăm frumos, de dragul liceului nostru, spune o elevă. Cam de aceeași părere sînt și elevii de la Colegiul Național Dr. Ioan Meșotă. Sacourile lor de culoare închisă au ca semn distinctiv emblema LIM, de la inițialele școlii lor. Unii preferă să le înlocuiască cu sacouri de stradă dar care să arate cît de cît la fel. Avantajul acestora, este, în opinia lor, că arată aproximativ la fel, doar că nu au emblemă.
La Info, nici părinții nu prea vor
La Colegiul de Informatică Grigore Moisil, introducerea uniformei este o discuție mai cu cîntec. Unii părinți sînt de acord, alții nu. Cei care vor uniforme pentru copiii lor sînt de acord în ideea în care purtarea unei ținute unitare ar însemna economisirea unor sume de bani pe care în mod normal le-ar cheltui pe vestimentația copilului. Sau în ideea în care uniforma ar reprezenta un semn distinctiv, care ar permite accesul în școală doar elevilor. Însă alți părinți se opun, spunînd că impunerea uniformei ar însemna îngrădirea dreptului la propria imagine. Cei care nu permit Consiliului Profesoral introducerea prevederilor referitoare la obligativitatea uniformei spun că în prezentul Regulament Cadru remis de MEdC, în atribuțiile acestui organism nu intră și impunerea unei uniforme. Opoziția părinților se întemeiază pe atr. 84 din Regulamentul cadru, punctul (5), care spune că personalului din învățămînt îi este interzis să desfășoare acțiuni de natură să afecteze imaginea publică a elevului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!