Pupincuristul este o specie aparte extrem de răspîndită. Îl găsim peste tot și e ușor depistabil în prezența șefului sau șefei, cărora le soarbe cuvintele. Acest lucru este însoțit de mișcări lente, dar ritmice, de dat din cap de sus în jos, precum vechii căței de pluș din mașinile de odinioară. Respectivii sînt experți în a face frumos. Rîd prostește la cea mai imbecilă glumă a superiorului. Fac asta și dacă nu au auzit poanta, numai văzînd zîmbetul pe fața celui care a emis-o. Periculoși datorită abilităților de supraviețuire dobîndite, pupincuriștii știu exact cum se aprobă, indiferent ce inepție este debitată de cel sau cea care le păstorește destinele. Tot ei știu cum să iasă din situații periculoase pentru ei și să execute orice posibil pretendent la postura de favorit al șefului. Își exercită puterea pe cei mai slabi ca ei și se fac covrig pe preș atunci cînd sînt certați de cel care le dă de mîncare. Absența coloanei vertebrale este un avantaj indubitabil pentru acești reprezentanți ai regnului tîrîtoarelor. Plecăciunile se fac mult mai ușor atunci cînd ești integral mobil. Contorsiunile devin practici uzuale fără pic de efort.
Au o singură problemă: sînt extrem de mulți și nocivi. Intoxicările la care își supun șefii riscă să-i aducă pe aceștia în sindromuri extrem de periculoase - ajung să creadă că sînt cei mai frumoși, cei mai deștepți și unici deținători ai adevărului. Cu astfel de simptome, nefericiții pot deveni victime sigure ale felului lor de a fi. Acest lucru nu-i va afecta, cu siguranță, pe pupincuriști. Cu o viteză de invidiat, vor abandona subiectul devenit inutil pentru ei și se vor reorienta cu ușurință spre o nouă victimă. Culmea este că experiența arată că, în cea mai mare parte a încercărilor, tentativa le reușește înainte ca victima să bănuiască ceva. Iar dacă ulterior o va face, este posibil să fi fost deja mult prea tîrziu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
