De fiecare datã cînd se apropia 15 septembrie ºi urma sã mã reîntorc la ºcoalã mi se punea un nod în gît ºi simþeam un gol în stomac. Îmi doream pe de-o parte sã-mi revãd colegii, dar gîndul cã vom reintra în cadenþa trezitului de dimineaþã ºi mersului la ºcoalã, temele ºi spaima cã voi fi ascultat mã[.]