În copilãria mea, petrecutã într-un cartier brãilean, speranþa mamelor ai cãror bãieþi erau bãtãuºi, hoþi, derbedei era sã se însoare. Cînd se aºezau la casa lor, cum se spunea, ca prin farmec, foºti barbugii sau beþivi se liniºteau, deveneau responsabili, pãrea chiar sã le placã rolul de supuºi nevestei,[.]
Eu unul, mãrturisesc, nu am fost cu colindatul. În schimb, cu toate cã nu fac parte dintre disperaþii care umblã deja cu aspiratoarele de voturi dupã ei, am fost colindat. Îmi aduc aminte de o banalã propoziþie – fundamental optimistã – a Pluguºorului: „Semne bune anul are“. Evident, nu vreau sã bat[.]