De luni începe Postul Paştelui

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia OnNCIU, 17.03.2013

• Din 18 martie, timp de 40 de zile, creştinii ortodocşi îşi purifică trupul şi sufletul cu rugăciuni, alimente de post şi fapte bune

Postul mare, sau Postul Paştelui, este o călătorie duhovnicească către Săptămîna Patimilor şi Înviere. Este numit „mare“ pentru că este cel mai lung şi cel mai important dintre toate posturile din calendarul ortodox. Ţinînd post, credincioşii se pregătesc trupeşte şi spiritual pentru a învia, întocmai cum a înviat Mîntuitorul. Primenirea prin care vom trece începînd de luni, timp de 40 de zile, înseamnă abţinerea de la unele alimente, de la gînduri şi fapte rele. Ne vom ruga şi vom primi Sfînta Împărtăşanie. Acest ritual vechi de 2.000 de ani s-a păstrat fiindcă e necesar. Postind, ne reînnoim şi devenim mai buni, mai deschişi către marea minune a Învierii.

Credinţă şi voinţă

În Postul Mare, ne curăţăm sufletul şi trupul. Devenim mai generoşi cu cei aflaţi în nevoi. Ne întoarcem către ceilalţi şi ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu. Trupul şi mintea se însănătoşesc. Iată cît de mult avem de cîştigat respectînd rînduiala stabilită de sfinţii părinţi! Mîntuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustiu, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei. Apostolii au postit şi s-au rugat. După pildele Lor, fiecare dintre noi vom încerca măcar parţial să ducem la împlinire aceste canoane. „Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrînează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează“, spune Sfîntul Ioan Gură de Aur. Aşadar, orice creştin trebuie să fie convins de necesitatea postului, să-l respecte în convingerile sale şi să-l practice atît cît îl ţin puterile. În ziua de azi, însă, alergînd între serviciu şi casă, înfruntînd stresul şi lipsa de timp, ne plîngem că e greu să postim. Dar dacă am privi cu mai multă sinceritate înlăuntrul nostru, ne-am da seama că nu e imposibil, mai cu seamă că avem nevoie de purificare. Aşadar, avem la dispoziţie 40 de zile pentru acest exerciţiu de voinţă, pentru a înţelege, a simţi şi a trăi spiritul Postului Mare.

Modificări în programul bisericii

Postul Paştelui ţine patruzeci de zile, începe luni, cu şapte săptămîni înaintea Paştelui, după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (numită şi Duminica lăsatului sec de brînză) şi se termină în seara Sîmbetei lui Lazăr, ziua de dinaintea Duminicii Floriilor-Intrarea Domnului în Ierusalim. Cu toate acestea, postul continuă şi în săptămîna următoare, numită şi Săptămîna Patimilor, Săptămîna Mare sau Săptămîna Sfîntă, pînă la Sfintele Paşti. Postul Mare se petrece după anumite reguli, care dovedesc că şi biserica intră într-un proces de transformare: muzica din biserică se cîntă pe tonuri mai triste şi mai tînguitoare, cîntările amintesc de căderea noastră şi de slăbiciunea firii omeneşti, pentru care primim ajutor de la Dumnezeu spre a le depăşi. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulţi credincioşi, în vederea împărtăşirii din ziua Paştelui, conform poruncii a patra a Bisericii. Slujbele sînt mai lungi şi mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, cum ar fi rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfîntului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmîntată biserica sînt de culoare închisă (neagră sau violet). Pentru a trezi sufletele credincioşilor şi a le îndemna la căinţă şi smerenie, Biserica a hotărît, prin canoanele 49 Laodiceea şi 52 trulan, ca în timpul Paresimilor să nu se săvîrşească liturghie decît sîmbătă, duminică şi de Bunavestire. Sînt oprite, de asemenea, nunţile şi serbarea zilelor onomastice.

Contează ce şi cît mîncăm

Primul lucru care ne vine în minte în legătură cu Postul Paştelui este abţinerea de la anumite alimente. Se spune că e cel mai aspru post de peste an, dar şi rezultatele sînt pe măsură. În Postul Mare, Biserica îndeamnă la ajunare pînă seara. Însă omul modern posteşte mîncînd. Alimentele interzise, tradiţional, sînt carnea şi produsele din lapte, peşte, vin şi ulei, mai ales miercurea şi vinerea. În cele 40 de zile sînt doar două zile de dezlegare la peşte, faţă de postul Crăciunului, cînd sînt 15. În rest, ne vom hrăni cu legume şi fructe, cereale şi seminţe, alimente lăudate de nutriţionişti şi care, într-adevăr, s-au dovedit benefice pentru sănătate. Cine nu poate ţine post de bucate, pentru că este bolnav, poate, totuşi, posti spiritual. În Postul Mare, renunţăm nu numai la alimente, ci şi la cantitate. Nu ne îmbuibăm, chiar dacă avem la masă numai cartofi. Încercăm chiar să sărim o masă. Iar dacă e să respectăm toate canoanele, nu trebuie nici măcar să diversificăm prea mult felurile de mîncare. A te jertfi pentru Iisus nu e doar o metaforă, ci chiar cere sacrificii, stăpînire de sine. „Stăpîneşte-ţi pîntecele, atîta timp cît nu te stăpîneşte el pe tine“, se spune în Patericul egiptean, îndemnîndu-ne să ne redobîndim sănătatea trupească cu puterea minţii. Medicii susţin că abţinerea de la alimentele de dulce e benefică: detoxifiază, ajută ficatul, curăţă colonul, odihneşte stomacul, luptă cu kilogramele. Chiar şi postul negru are rostul lui. O zi pe săptămînă în care nu bem decît apă nu e deloc o practică dăunătoare sănătăţii, dimpotrivă, este o metodă de terapie utilizată cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli grave, în clinici din străinătate.

Smerenie sinceră

„E un obicei răspîndit la vremea Postului Mare, de a ne întreba unii pe alţii cîte săptămîni am postit. Şi auzim pe unii: o săptămînă, pe alţii: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea dacă săvîrşim postul cu mîinile goale de fapte bune? Cînd cineva îţi va zice: Eu am ţinut tot postul, răspunde-i: Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obişnuiam să bîrfesc şi m-am oprit, suduiam, şi m-am lăsat“, spune Sfîntul Ioan Gură de Aur, sintetizînd esenţa binelui spiritual şi personal pe care ni-l aduce Postul Paştelui. Să ne abţinem de la vorbe care jignesc, să evităm certurile, să gîndim pozitiv. Acesta este sfatul sfinţilor părinţi, dar şi al medicilor, care ne asigură că optimismul vindecă, iar speranţa, calmul, împăcarea, smerenia sînt trăiri care au făcut minuni alungînd şi cele mai cumplite boli. Oricît am posti de mult, oricît ne-am ruga de mult, trebuie să ne gîndim cu multă smerenie că sînt alţii care se roagă mai mult decît noi, care sînt mai milostivi decît noi, mai curaţi decît noi. Numai dacă ne smerim sincer, ne sînt folositoare pocăinţa, rugăciunea şi postul. Această stare interioară, trăită cu sinceritate, ne va schimba comportamentul, iar sufletul, deşi încercat de griji şi nevoi, va deveni radios. Lucru ce se va vedea şi pe chip. Cu un suflet mai curat, viaţa noastră şi a celorlalţi devine mai frumoasă.

De la vorbă pîn’ la faptă

A posti înseamnă a investi în propria ta sănătate fizică şi morală. Mulţi nu înţeleg la ce ajută în acest sens abţinerea de la viaţă sexuală. Nu e greu să ne dăm seama că, odată ce renunţăm la dragostea fizică, redescoperim dragostea spirituală faţă de partener, un proces de care orice cuplu are nevoie la un moment dat.
Preoţii ne recomandă să ne uităm mai puţin la televizor în Postul Mare. Nu poate fi decît benefic să ocolim o vreme emisiunile cu intrigi politice şi mondenităţi decadente cu care ne agresează zilnic mass media. Ne rămîne astfel timp pentru o rugăciune, o plimbare sau o vizită la biserică. În această perioadă, e bine să facem o pomană, să dăruim şi celor mai săraci decît noi. De unde bani?, vă veţi întreba. Dar dacă postim cu legume (mai ieftine decît carnea), ne va rămîne ceva pe care îl putem împărţi cu cei care n-au deloc. Toate au o logică, niciun canon nu e impus iraţional. Postul se însoţeşte cu rugăciunea, iar în rugăciune, nu uitaţi, înainte de a cere, să mulţumiţi întîi. În Postul Paştelui, nu trebuie să-i uităm nici pe cei ce s-au dus la cele veşnice. În fiecare sîmbătă are loc pomenirea morţilor. Nu se împart alimente de dulce. Chiar dacă nu ştiţi toate regulile, chiar dacă nu le puteţi urma aidoma pe toate, nu lăsaţi să treacă această perioadă sfîntă fără să încercaţi măcar să trăiţi în spiritul Postului. Cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea ne încurajează: „Nu te abandona disperării. Noi sîntem oamenii Paştelui!“.

Vorbe din popor

• De-a lungul timpului, au apărut vorbe şi legende legate de tradiţia Postului Paştelui. De exemplu, cei care mănîncă doar legume şi fructe nu numai că devin mai sănătoşi, dar îşi prelungesc chiar viaţa. Se zice că a existat cîndva un om care a respectat toate posturile cu sfinţenie, iar în Postul Paştelui nu a pus nimic în gură în zilele de vineri şi sîmbătă. Acest om a trăit 106 ani. Încălcarea regulilor Postului se permite numai călătorilor, de unde a ieşit şi vorba românească: „Baba călătoare n-are sărbătoare“. Postul de bucate nu este obligatoriu pentru cei bolnavi, de unde şi zicala: „Postul bolnavilor şi rugăciunea beţivilor, Dumnezeu nu le ia în seamă“. Românii mai spun că „Nu este păcat ce intră în gură, dar e mai mare păcat ce anume iese pe gură“. Acesta este un îndemn la abţinere de la vorbe grele, regulă mai greu de respectat decît cea care presupune abstinenţă fizică.

De ce postim 40 de zile?

• Numărul 40 apare în Vechiul Testament de mai multe ori:
- cele 40 de zile ale potopului
- cele 40 de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai
- cele 40 de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pămîntul Canaanului, în care aveau să intre
- cele 40 de zile parcurse de Sfîntul Prooroc Ilie pînă la muntele Hore
- cele 40 de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi
- cele 40 de zile petrecute de Mîntuitor în pustiul Carantanie
- cele 40 de zile de la Înviere şi pînă la Înălţare, timp în care Mîntuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături
- cei 40 de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: