Boboteaza, ziua în care se sfinţesc apele

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 05.01.2013

• În toate bisericile şi mănăstirile se face duminică sfinţirea „Apei celei Mari“, numită în popor Agheasma Mare, despre care se crede că are puterea de a vindeca bolile, aduce noroc şi spor

Duminică, pe şase ianuarie, creştinii ortodocşi şi cei catolici prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, sărbătoare care corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, a şasea zi din calendarul creştin. Boboteaza, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, reprezintă botezul - scufundarea de trei ori în apa Iordanului a Mîntuitorului Iisus Hristos de către Sfîntul Ioan Botezatorul. În toate bisericile şi mănăstirile se face astăzi sfinţirea „Apei celei Mari“, numită în popor Agheasma Mare şi considerată de creştinii ortodocşi miraculoasă. Puterea agheasmei În toate bisericile, începînd din Ajunul Bobotezii preoţii pregătesc agheasma cu care se sfinţesc casele, animalele şi, în general, toate lucrurile folositoare. Se crede că agheasma adusă de la biserică la Bobotează are puterea de a vindeca bolile, aduce noroc şi spor. Este păstrată tot anul într-un mic vas, lîngă icoană, şi are calitatea de a nu se altera în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit. Dacă totuşi agheasma mare păstrată de la Bobotează devine vîscoasă sau capătă gust neplăcut, se crede că o persoană din casa respectivă a comis un mare păcat sau că asupra casei a fost aruncat un mare blestem, pe care numai preotul îl va putea desface. De obicei, se crede că sînt suficiente cîteva picături din această agheasmă pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Apa făcătoare de minuni Agheasma Mare se face numai o dată pe an, Agheasma Mică, oricînd este nevoie. Numai preotul are harul de a transforma apa obişnuită în apă sfinţită. Ea are puteri tămăduitoare asupra bolnavilor. În fiecare dimineaţă, credincioşii trebuie să bea din apa sfinţită, pe nemîncate, vreme de opt zile. Trebuie rostită şi o rugăciune. Agheasma Mare se păstrează în casă, putînd fi consumată la necaz, în posturi şi la marile sărbători ortodoxe. Se spune că mulţi bolnavi care s-au stropit sau au băut Agheasmă Mare s-au tămăduit. „Acesta este Fiul Meu cel iubit“ De Bobotează are loc prima Teofanie, adică arătarea Sfintei Treimi, de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu. În acea clipă, cerurile s-au deschis, Duhul Sfînt în chip de porumbel a stat deasupra Mîntuitorului, iar glasul Tatălui Ceresc s-a auzit zicînd: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“, iar Fiul primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, în Iordan. Sărbătorirea Botezului Domnului se mai numeşte, după un termen grecesc, şi Epifanie, adică „Arătarea Domnului“. Se zice că în această zi, o dată cu sfinţirea apei de către preot sînt sfinţite toate apele pămîntului. De aceea, femeile nu spală rufe în următoarele opt zile, pînă la sfîrşitul praznicului. Sărbătoarea Botezului Domnului (sau Iordanul) este urmată de ziua cinstirii lui Ioan Botezătorul. Iordănitul femeilor La riturile creştine de sfinţire a apei, de botezare a credincioşilor, de scufundare a crucii în apă, poporul a adăugat numeroase practici de purificare: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa rîurilor sau lacurilor, strigături şi zgomote, aprinderea focurilor, afumarea vitelor şi a anexelor gospodăreşti. În satele din nordul ţării se păstrează încă o tradiţie veche numită „Iordănitul femeilor“. Femeile se adună în grupuri mari la cineva acasă, unde aduc diverse alimente (ouă, făină, carne) şi băutură. După ce iau masa, spunînd că se „iordănesc“, ele cîntă, joacă şi chiuie toată noaptea. Dimineaţa ies pe stradă, unde iau pe sus bărbaţii care le apar întimplător în drum, ducîndu-i cu forţa la rîu şi ameninţîndu-i că-i aruncă în apă dacă nu „se răscumpără“. Piftie şi grîu fiert Pentru ziua de Bobotează, femeile prepară piftie şi grîu fiert, alimente care, se crede, au un puternic caracter ritualic, aducînd în case belşug şi noroc. Tot gospodinele au mare grijă să adune toate rufele spălate şi puse la uscat prin curte, pentru ca nu cumva dracii care fug în pustiu cînd preotul sfinţeşte apa să se ascundă prin rufele uitate afară. Vînătorii au şi ei credinţele lor pentru această zi. Cel care înmoaie primul ţeava puştii în apa abia sfinţită va ochi fără greşeală şi va avea mult noroc la vînat întregul an. Tot în ziua de Bobotează se credea că pruncii care s-au născut morţi sau au murit fără a fi botezaţi îşi pot primi botezul prin turnare de agheasmă pe mormîntul lor, pînă în amurgul Bobotezei, luată în această zi de la şapte biserici. În noaptea de Bobotează se spune că se deschide cerul şi orice dorinţă i se va îndeplini celui care a asistat la această minune. Tradiţii de bobotează • După liturghie, în unele zone ale ţării, mai ales la sate, preotul împreună cu enoriaşii fac o procesiune spre un lac, rîu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Cînd începe slujba, vînătorii şi pădurarii satului împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Dacă este destul de frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă pentru a marca locul slujbei, iar la sfîrşit preotul aruncă în apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se zice că atunci cînd preotul aruncă în apă crucea, dracii ies din apă şi o iau la fugă pe cîmp.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: