Creştinii pomenesc azi Tăierea Capului Sfîntului Ioan

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Ana PITIŞ, 29.08.2012

• În ziua în care toţi creştinii pomenesc Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul nu se taie nimic cu cuţitul sau cu toporul şi nu se mănîncă fructe sau legume cu formă rotundă

• Această sărbătoare se numără printre cele comune bisericii ortodoxe şi romano-catolice

În fiecare an, pentru credincioşii creştini, ziua de 29 august este rezervată comemorării momentului dramatic în care, la porunca regelui Irod, a fost tăiat capul Sfîntului Ioan Botezătorul. Aceasta se numără printre sărbătorile comune bisericii ortodoxe şi romano-catolice. Credincioşii sînt îndemnaţi ca, în această zi, să postească şi să mediteze la modelul de viaţă şi virtute care rămîne Sf. Ioan Botezătorul. Numit în popor şi Sfîntul Ioan de Toamnă sau Sfîntul Ioan cap tăiat, Ioan Botezătorul a fost cel care l-a botezat pe Iisus şi a propovăduit legile lui Dumnezeu, înfierînd fărădelegile acelor vremuri. Din acest motiv a fost ucis la porunca lui Irod. Capul său a fost tăiat şi adus pe o tipsie în faţa regelui. Tradiţia creştina mai spune că a fost înmormîntat fără cap, de teamă ca Sfîntul Ioan Botezătorul să nu învie atunci cînd trupul se va uni cu capul. Capul său a fost găsit mai tîrziu, într-o zi de 25 mai, cînd biserica porunceşte şi poporul serbează chiar Aflarea capului Sfîntului Ioan Botezătorul.

Ioan îl mustra neîncetat pe Irod

Evenimentele s-au petrecut în vremea lui Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare supranumit şi ucigaşul pruncilor din Betleem. Căsătorit iniţial cu fiica lui Areta, împăratul Arabiei, Irod Antipa şi-a alungat soţia trăind în concubinaj cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip. Pentru aceste nelegiuri, Ioan îl mustra neîncetat pe Irod, înaintea tuturor: „Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău“. Îndemnat de Irodiada, Irod a poruncit ca Ioan să fie prins şi închis în temniţa din palatul lui Irod de la Maherus, lîngă Marea Moartă. Aici, singurii vizitatori au fost ucenicii săi, cărora Ioan le-a dat poruncă să-l urmeze pe Cel ce vestea deja Evanghelia bănuind că sfîrşitul său este aproape.

,,Capul lui Ioan Botezătorul vreau“

Într-adevăr, de ziua naşterii sale, Irod a dat un ospăţ mare la care el şi mesenii s-au veselit, cu mîncăruri scumpe şi vinuri alese, cîntăreţi vestiţi şi dansatoare tinere care să le desfete ochiul şi auzul. Simţind că Irod era ameţit de băutură, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat înaintea lui Irod şi a celor care şedeau cu el, determinîndu-l să-i făgăduiască orice, că-i va da chiar jumătate din împărăţia sa. La sfatul mamei sale, Salomeea a cerut capul Sfîntului Ioan Botezătorul. Neaşteptîndu-se la o astfel de cerere, Irod s-a tulburat, dar, pentru că nu mai putea da înapoi, a dat poruncă să fie tăiat capul lui Ioan Botezătorul. Care a fost adus, pe o tipsie, Salomeei, ce l-a dat mamei sale.

Cine este Sf. Ioan Botezătorul?

Ioan Botezătorul este ultimul dintre proorocii Vechiului Testament şi în acelaşi timp veriga de legătură dintre cele două Testamente. Ioan Botezătorul, numit şi Înaintemergătorul, vesteşte venirea în lume a Mîntuitorului. Ioan îşi începe activitatea în 26 d.Hr., primul an al guvernării lui Pilat din Pont, cu cuvintele: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor“. Exact aceleaşi cuvinte avea să le folosească Iisus, la începutul lucrării sale, în Capernaum. De altfel, Ioan Botezătorul este mai cu seamă învăţătorul pocăinţei, ca fază primară şi obligatorie pentru mîntuire. Ioan Botezătorul duce o viaţă ascetică, în pustiu. Este îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele şi se hrăneşte cu miere sălbatică şi lăcuste.

Lecţia de smerenie

El foloseşte botezul cu apă, asupra celor pocăiţi, ca semn al curăţirii, al purificării. În perioada cînd predica şi boteza la rîul Iordan, la Ioan vine însuşi Iisus şi îi cere să Îl boteze. Scena este memorabilă. Ioan Îl recunoaşte şi se miră: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“. La care Iisus răspunde: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea“. Pilda de smerenie este minunată. Făcătorul Lumii, cel fără de păcat, intră în rînd cu păcătoşii pocăiţi. În acelaşi timp, însă, din Cer, Tatăl descoperă oamenilor firea dumnezeiască a Fiului. La ieşirea din apă a lui Iisus, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorîndu-se peste El ca un porumbel. Şi iată glas din ceruri zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit“. (Matei 3, 17)

•Zi de post aspru

Pînă în zilele noastre s-a păstrat, prin tradiţie, interdicţia de a tăia ceva cu cuţitul sau cu toporul. Aşa că, în această zi de 29 august, pîinea se frînge, iar legumele se rup în bucăţi. Este zi de post aspru în care, în afara bucatelor de dulce, tradiţia populară interzice mîncarea fructelor sau legumelor care au forma unui cap omenesc (mere, pere, varză, usturoi) sau a unei cruci (nuci, pepene). Nu se bea vin roşu, pentru că acesta seamănă prea mult cu sîngele care a curs în acea fatidică zi. De asemenea, din acelaşi motiv, pe masă nu trebuie să se găsească fructe şi legume de culoare roşie. În schimb, există obiceiul de a da de pomană în această zi mere, pere şi castraveţi, de sufletul celor trecuţi în altă lume.

•Legenda lui Sîntion de toamnă

Sîntion de toamnă este considerată ultima mare sărbătoare a verii. Acum nu e bine să se mănînce fructe rotunde, care seamănă cu un cap (mere, pere, nuci) sau cu o cruce (nuci, pepene). De asemenea, nu se bea vin roşu, nu se mănîncă fructe sau legume roşii şi nici nu se taie nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masă se rup cu mîna. Nu se mănîncă nici din blid sau tipsie. Despre Sîntion există şi numeroase legende. Una dintre ele spune că ar fi fost un tînăr sărac, de o rară frumuseţe. Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar sfîntul, nevrînd să intre în păcat, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumuseţea cea ademenitoare. Dumnezeu i-a ascultat ruga şi l-a învăţat să-şi taie capul! Făcînd Sîntion acest lucru s-a pomenit cu un cap de oaie în locul frumosului său cap, scăpînd astfel de păcat. În această zi nu se mănîncă varză, căci Sfîntului Ioan de şapte ori i-au tăiat capul pe varză şi iar a înviat. Se posteşte şi pentru a fi protejat de friguri.

•Post pînă la Ziua Crucii pentru păcate grele

O datină străbună spune că cei care se ştiu a fi săvîrşit păcate grele trebuie să ţină post negru de la Tăierea capului Sfîntului Ioan pînă la Înălţarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Prin acest post, creştinii îşi mîntuiesc sufletul de păcate mari cum ar fi furturi sau ucideri de fiinţe vii, incendii. Cel mai adesea părinţii postesc pentru blesteme sau vorbele urîte şi grele spuse în ceasuri necurate, la mînie şi furie contra copiilor. În fiecare zi din acest post credincioşii mănîncă o turtă de grîu sau de mălai, coaptă (în spuză pe cărbuni dacă se poate), pe care cel ce posteşte trebuie să o pregătească şi să o coacă singur. Nu e permis să o taie, ci să o frîngă, păstrîndu-se restul rămas de la mîncare jos, pe pămînt, sub icoana Preacuratei. Cei care au ucis fiinţă vie trebuie să doarmă în acest post doar pe jos şi fără aşternuturi. În tot acest timp se vor înfrîna de la gîndurile necurate şi se vor ruga pentru mîntuirea păcatelor. Postul negru se încheie la biserică, unde se dau de pomană colaci, struguri şi lumînări. La păcate mai uşoare se pot mînca şi poame sau să se ţină post obişnuit, aspru. Toţi cei care îşi simt sufletul greu de vreun păcat pot ţine acest post, rugîndu-se la iertare.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: