Gheorghe Tulbure - „ostaş“ al condeiului mobilizat „la frontiera limbii noastre“ II

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Gheorghe Tulbure a tipãrit primul ziar românesc din Oradea, „Tribuna Bihorului“, apãrut pe 25 decembrie 1918, în 5.000 de exemplare

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 17.05.2019

Monitorul Expres publică în fiecare vineri, sub genericul „Cărturari braşoveni în lupta naţională“, cu sprijinul prof. univ. dr. Ioan VLAD, o rubrică dedicată marilor patrioţi care au zidit, prin cuvînt şi faptă, România Mare.
Fiu al zonei Făgăraşului, născut la Hălmeag, Gheorghe Tulbure (1880-1955), şi-a început activitatea militantă ca preot la Viştea, judeţul Braşov, pe plan cultural - politic şi din 1908 la Oradea până în 1940 la cedarea Ardealului de Nord, când se refugiază definitiv la Braşov. A absolvit Liceul „A. Şaguna“, teologia la Sibiu, filosofia şi literele la Budapesta, unde a activat în Societatea „Petru Maior“, ca preşedinte al secţiei literare, şi a legat o trainică prietenie cu Octavian Goga.
...Programul ziarului, publicat în primul număr, prezenta ziarul ca pe o „tribună“, de la înălţimea căreia „să putem vorbi neamului şi de pe care să poată răsuna liber glasul poporului bihorean“.
Idealul, dorinţa unanimă era „ca de-aci-nainte Bihorul să fie încopciat de trupul neamului românesc“ (încopciat de la „copcie“- piesă cu funcţie de nasture, formată din două elemente „moş“ şi „babă“; încheiat, înăsturat - n. I.V.). „Vrem - continua programul - ca-n acest organ de la extremităţi, să circule aceeaşi energie de viaţă, ca în inima neamului. Vrem să risipim miasmele culturii împrumutate şi să creăm la Oradea Mare o pulsaţie de viaţă, o atmosferă intelectuală la fel cu cea de la Sibiu... Acestea sunt drumurile superioare, din care s-a plămădit Tribuna Bihorului. Acesta este idealul, care ne-a pus condeiul în mână...“. Pentru împlinirea acestui ideal purcedem „cu toată curăţenia gândului, cu toată cinstea convingerii, cu toată nădejdea biruinţii“.
Idealul devine o certitudine: „De acum înainte vom avea o Ţară Românească, mare şi puternică, din care vor face parte şi românii din Bihor“.
Ziarul se adresează „cinstiţilor plugari“ bihoreni de la „marginea pământului strămoşesc“, celor care „streini aţi fost în ţara voastră, pentru că stăpâni erau streini de durerea inimii voastre...
Când sufletul vostru cerea lumină, stăpânii vă-mbiau otravă. V-au dat cârmuire streină, v-au dat şcoală streină,... limbă şi învăţătură streină“. Dar, iată, „ceasul mântuirii voastre a sunat!... Visul strămoşilor - faptă s-a făcut. Stavilele meşteşugite s-au frânt, hotarele viclene, cari despărţeau trupul neamului, au căzut... Ridicaţi-vă deci frunţile şi ascultaţi glasul chemării noastre. Vrem să vă slobozim din robia neştiinţei. Vrem să vă luminăm minţile, să vă curăţim simţurile, ca să vă bucuraţi de învierea neamului nostru...“ 3
Tot pentru primul număr al ziarului, Gh. Tulbure a scris articolul „Luaţi lumină!“, un îndemn biblic cu profunde conotaţii programatice pentru ziarul care se năştea: „Luaţi lumină - este cel dintâi cuvânt al nostru către poporul pentru care scriem această gazetă“. Lumină au fost toate articolele lui Tulbure din acea vreme.
Goga a fost impresionat de forţa lor: „Paginile tale scrise atunci în 1918/1919 (sunt) pagini în care crezul naţional se desfăşoară limpede şi temerar“, ele au o valoare documentară deosebită dar şi o „splendidă semnificaţie morală“ - spune Goga. şi îl sfătuieşte să strângă într-un volum „aceste nisipuri de energie“, ceea ce se şi întâmplă. În 1923 apare o culegere de articole, 30 la număr, sub titlul „Cuvinte din Bihor“. Lectura volumului relevă în autor un mare ziarist, un mare patriot şi om de cultură.
Pentru unul din articolele lui Tulbure, cel intitulat „În aşteptarea desrobirii“, ziarul a fost suspendat la numărul 10-11 din 16/19 martie 1919. Adevărurile din articol cât şi cursul defavorabil al evenimentelor au exasperat autorităţile maghiare: sediul CNR a fost devastat, preşedintele lui, Aurel Lazăr, a fost arestat, membrii Consiliului sunt „internaţi pe loc“. Cinci români, printre care şi Gh. Tulbure, sunt ceruţi drept garanţie pentru ceilalţi din conducerea CNR. Ei erau nevoiţi să se prezinte zilnic la poliţie. La 17 aprilie 1919, R. Ciorogariu era dus la primărie cu scopul de a fi ucis. Il salvează totuşi căpitanul de poliţie Janossi, în localul poliţiei până la sosirea trupelor române . Erau zilele în care batalioanele de secui şi dezertori din armata maghiară îşi făceau de cap, ucigând români după bunul lor plac. Atunci au căzut şi marii luptători Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş şi s-a produs măcelul de la Sighiştel .
Despre marele eveniment de la Alba Iulia, Gh. Tulbure avea să scrie: „Ca la un cântec de vrajă s- au strâns ardelenii, bănăţenii şi ungurenii între zidurile cetăţii“ pentru a face România Mare. Cei rămaşi încă afară, pe linia frontului „Un singur gând avem - spune Tulbure - şi o dorinţă mare: să ne unim cu fraţii noştrii de dincolo“.
3. "Tribuna Bihorului", 1919, nr. 1 din 25 dec. 1918/ 7 ian. 1919, p. 1;

În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: