Camellia poartă numele iezuitului austriac Georg Kamel care a vizitat China și Japonia
În Europa se cultivă în special în seră pentru obținerea de plante destinate ornamentării interioarelor, teraselor, balcoanelor
Camellia Japonica este o plantă decorativă foarte apreciată pentru frunzișul persistent, verde strălucitor și florile mari, simple sau involte, colorate în diverse nuanțe de roșu, violet, roz, alb. Camellia poartă numele iezuitului austriac Georg Kamel care a vizitat China și Japonia. El a remarcat frumusețea arbuștilor plini de flori de la poalele pădurilor montane. Este originară din Japonia, China, Coreea. În Europa a fost adusă în secolul XVIII. Aici se cultivă în special în seră pentru obținerea de plante destinate ornamentării interioarelor, teraselor, balcoanelor. Camellia poate fi întîlnită și în grădinile din țările europene, dar numai în regiunile cu ierni blînde (Belgia, Olanda, Anglia, Franța)
Descrierea plantei Camellia Japonica
În Japonia, Camellia nu este numai o plantă decorativă deosebită, dar și o resursă vegetală pentru obținerea unui ulei bogat, folosit la întreținerea părului. Japonezii îi mai spun trandafir japonez, nume care la noi este atribuit altui arbust, Hibiscus. În China, de asemenea, Camellia s-a bucurat întotdeauna de aprecieri deosebite, florile ei fiind reproduse frecvent pe stampe, porțelanuri fine, lemn. Din punct de vedere ornamental planta este foarte apreciată pentru frunzișul persistent, verde strălucitor și florile mari, simple sau involte, colorate de la alb la roșu și violet trecînd prin toata gama nunațelor roz, avînd marginea petalelor întregă, ondulată sau franjurată. Forma florilor evocă deseori bujorul, anemona sau trandafirul. Arbust deosebit de valoros ce poate atinge înălțimi de 1,5 - 2 m, Camellia este simbolul eleganței și rafinamentului.
Exigențe ecologice ale Camelliei Japonica
Planta crește în ritm mai intens din primăvară pînă în luna august. Mugurii floriferi se formează către sfîrșitul verii și începutul toamnei. După formarea bobocilor este bine ca planta să intre într-un ușor repaus favorizat de menținerea ei la temperatura de circa 10 C. Intervalul în care se poate desfășura înflorirea este octombrie - mai, dar cel mai adesea se petrece după luna ianuarie. Epoca de înflorire diferă de la soi la soi. Durata unei flori pe plantă este de circa o săptămînă, iar durata de înflorire a unei plante este de cel puțin o lună de zile. Se simte bine în camerele răcoroase, departe de orice sursă de căldură. În general, se ferește de temperaturi excesive. Mai mult, iarna are nevoie să treacă printr-o perioadă de frig moderat (7-13 grade C) pentru ca înflorirea să se desfășoare în toata splendoarea ei, primăvara. Camellia are nevoie de multă lumină, dar se teme de acțiunea directă a soarelui care provoacă arsuri pe frunze și lăstarii tineri. Deci, din mai-iunie și pînă în septembrie, planta trebuie așezată într-un loc ferit de insolație (ușor umbrit). Udarea se face regulat pe toată perioada anului. Apa nu trebuie să-i lipsească și niciodată pămîntul nu se lasă să se usuce complet. Se pulverizează frecvent cu apă cît mai curată pentru a nu se păta frunzele în urma depunerii sărurilor. Este o plantă calcifugă. Substratul de cultură se alcătuiește din turbă, pămînt de frunze și pămînt necalcaros.
Îngrijirea Camelliei Japonica
Udarea se face prin turnarea apei direct în vas și prin pulverizarea plantei. Cea mai bună este apa de ploaie. Îngrășarea se aplică bilunar, din primăvară pînă la începutul lunii august, perioadă în care planta înregistrează o creștere intensă. Se folosesc îngrășăminte cu reacție acidă, sub formă de soluție în concentrație acidă. Bobocii plantei cad repede dacă planta este mișcată, daca au loc modificări bruște de temperatură sau dacă este prea udată. Dacă se dorește obținerea de flori foarte mari, se păstrează numai bobocii din vîrfurile lăstarilor și se rup cei situați lateral.
După înflorire se fac tăieri de curățire și de corectare a formei coroanei. La interval de 3-5 ani primăvara, planta se transplantează într-un vas mai mare cu cîțiva centimetri în diametru. În fiecare an, însă, primăvara devreme, se înlocuiește pămîntul de la suprafață cu altul proaspăt, pe o adîncime de 2-4 cm.
Înmulțirea plantei
Înmulțirea se face prin: butășire, marcotaj, divizare.
Butășirea este potrivită pentru Cameliile cultivate în grădină, Camellia fiind perfectă și pentru balcon.
La sfîrșitul verii, începutul toamnei, se sapă un șanț adînc de 8-10 cm, se alege un lăstar flexibil de la baza plantei și se introduce în șănțuleț îndoindu-l și făcîndu-l să iasă cu vîrful din pămînt. Se presează pămîntul și se fixează lăstarul cu o nuia. Noi lăstari apar după 18-24 luni. În acel moment butașul se separă de planta-mamă.
Marcotajul se face la jumătatea verii sau la sfîrșitul verii; se aleg tulpini lungi de 8-10 cm. Tratați tăietura cu o pulbere pe bază de hormoni rizogeni și puneți crenguțele într-un compost de turbă și nisip în părți egale, la adîncimea de 4-5 cm. Vasele se pun într-o lădiță de reproducere la temperatura de circa 13 grade. Cînd apar rădăcinile transplantați lăstarii în vase separate, de 8 cm diametru.
Camellia se obține din butași, trecuți ușor de faza erbacee, făcuți în august-septembrie sau primăvara. Înrădăcinarea lor durează 6-8 săptămîni. Camelliile se pot obține și din semințe.
Îngrijirea Camelliei pe perioade calendaristice este următoarea
Din mai pînă în septembrie, planta se scoate pe terasă sau balcon într-un loc umbrit. Se udă și se îngrașă.
Din octombrie până în februarie, se mută într-un spațiu răcoros (7-13 C). Se udă mai rar și nu se fertilizează.
Din februarie-martie pînă în mai nu mai are loc înflorirea. În această etapă se udă regulat, se reîncepe fertilzarea, se fac tăieri de corecție.
Cotidianul omului sănătos
