Cissus, viţa de apartament

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 02.10.2010

Cissus, viţa de apartament, este o plantă agăţătoare ce creşte ca o tufă, tulpinile avînd frunze colorate în verde închis, zimţate şi cîrcei pentru fixare pe stative, spaliere. Originare din estul Asiei, Africa şi America, aceste plante căţărătoare sînt adecvate ca plante de apartament, ideale pentru locuri răcoroase şi umbroase şi uşor de cultivat. Din acest gen fac parte circa 350 de specii şi numeroase varietăţi diferite prin forma şi culoarea frunzelor. Unele specii au tulpini suculente cu forme ciudate. Datorită aspectului lor, aceste plante pot fi aranjate în diverse moduri: ca plante căţărătoare, căzătoare sau în coşuleţe suspendate; strîns înrudite cu viţa-de-vie, marea majoritate a acestor plante produc cîrcei cu care se pot ancora de orice suport. Atenţie sporită pentru că planta se adaptează greu şi la soare! Udarea trebuie să asigure, vara, un sol permanent umed, dar nu în exces, însă iarna, cantitatea de apă se va reduce pentru a preîntîmpina putrezirea rădăcinilor. Pentru ca frunzele să fie sănătoase, bine fixate, vara, Cissus necesită pulverizarea cu apă. La udare, vara, trebuie adăugate şi substanţe nutritive.

Cultivare

Dacă este cultivată ca plantă căţărătoare, introduceţi una sau două beţe în compostul din ghiveci pentru ca ramurile să găsească astfel un suport, fiind însă atenţi să nu le traumatizaţi rădăcinile; în schimb, dacă o să cultivaţi planta ca pe una agăţătoare, lăsaţi cîrceii să se prindă liber de suporturi sau legaţi tulpinile de ele, însă nu prea strîns, conform www.fundesign.ro.

După ce planta creşte, înlocuiţi suporturile cu beţe mai lungi sau cu un grilaj de care puteţi agăţa ramurile din ce în ce mai numeroase. Spre sfîrşitul primăverii, plantei i se scurtează ramurile; dacă este foarte viguroasă trebuie să faceţi această operaţie de mai multe ori în timpul creşterii. Perioada de creştere maximă este între sfîrşitul lui martie şi sfîrşitul lui august; în aceste luni trebuie să o udaţi abundent, fără însă a îmbiba compostul, deoarece rădăcinile putrezesc uşor. Primăvara şi vara creşte bine la o temperatură de 18-24 grade C. Cissus discolor necesită chiar 27-30 grade C. Asiguraţi împrospătarea aerului şi umiditatea corespunzătoare stropind-o sau, chiar mai bine, aşezînd ghiveciul pe un suport plin cu pietriş ud; administraţi îngrăşăminte la fiecare două-trei săptămîni, adăugînd în apa cu care se udă planta un îngrăşămînt lichid. Toamna şi iarna, pentru majoritatea plantelor sînt suficiente 7 grade C, excepţie făcînd Cissus discolor care necesită cel puţin 13 grade C: la temperaturi mai mici această plantă suferă, frunzele îşi pierd culoarea şi cad; această specie necesită şi lumină puternică, în timp ce restul trăiesc bine în penumbră. Udaţi-le moderat, atît cît să nu se usuce; din septembrie pînă în martie nu mai administraţi îngrăşăminte. Speciile suculente se aşază în plină lumină şi se udă moderat în perioada de creştere, operaţie care se sistează iarna.

Reproducere

În plină primăvară puteţi preleva din mlădiţele tinere butaşi lungi de 5-7 cm, de care este bine să lăsaţi prinsă, dacă este posibil, o bucată din crenguţa pe care au crescut; trataţi partea inferioară a butaşilor cu hormoni rizogeni, apoi plantaţi-i într-un amestec format din părţi egale de nisip şi turbă; menţineţi-i la o temperatură în jur de 24-26°grade C şi păstraţi umiditatea amestecului şi a aerului timp de două-trei săptămîni, adică pe perioada necesară înrădăcinării (cu ajutorul unei lădiţe pentru multiplicare puteţi menţine o temperatură optimă constantă şi să acceleraţi procesul de dezvoltare a rădăcinilor). Cînd butaşii au prins rădăcini, plantaţi-i în ghivece cu pămînt corespunzător; ţineţi-i la umbră şi umiditate, într-un loc bine aerisit; astfel se vor dezvolta rapid. Unele specii suculente se înmulţesc folosind seminţele care, aşezate într-un amestec de turbă şi nisip în părţi egale şi acoperite cu un strat de nisip grosier, vor încolţi în cinci-şase săptămîni. Transplantaţi plantele atunci cînd sunt suficient de dezvoltate.

Pericole şi precauţii

• Este o plantă robustă, fiind rar ţinta bolilor sau paraziţilor. Fiţi atenţi la aspectul frunzelor. Dacă atîrnă şi sînt veştejite înseamnă că planta este expusă la temperaturi prea reci şi, prin urmare, trebuie aşezată într-un loc mai cald. În schimb, dacă sînt pătate sau distruse înseamnă că le-aţi udat prea mult; lăsaţi planta să se usuce pentru o perioadă scurtă de timp şi apoi udaţi-o atît cît să o menţineţi umedă. Dacă frunzele sînt veştejite, brune şi cad, înseamnă că planta a fost expusă excesiv la soare şi căldură. Se poate întîmpla uneori ca o plantă de 6-7 ani să îşi piardă vigoarea şi să moară; aceasta se datorează doar vîrstei înaintate.

Specii şi varietăţi

• Cissus antarctica este o plantă care produce numeroase frunze cordate, verde închis, lungi de 10 cm şi late de 5 cm, cu nervuri brune, subţiri. Este originară din Australia; planta adultă poate înflori şi produce apoi fructe negre, necomestibile, dar acest lucru nu se întîmplă dacă este cultivată în casă.
• Cissus discolor este o plantă căţărătoare robustă; dacă este lăsată să crească liber într-un ghiveci mare ajunge la aproximativ 2 m înălţime şi formează o coloană de frunze. Acestea sînt lungi de 15 cm şi au nervuri adînci, verzi, care delimiteză zone bine reliefate, albe argintii cu dungi roşii-purpurii şi verzi; faţa inferioară a frunzelor este colorată uniform în roşu-brun. Este originară din insula Java ţi din Cambodgia. l Provenind din Australia, specia Cissus hypoglauca este un arbust care poate ajunge chiar la 2 m înălţime; prezintă frunze dese şi pergamentoase, colorate verde-brun şi subdivizate în 5 foliole lucioase cu margini dinţate.
• Cissus quadrangularis este o plantă agăţătoare suculentă, cu tulpini patrulatere pe secţiune, străbătute pe toată lungimea lor de patru muchii proeminente; frunzele sînt în formă de inimă, cărnoase, cu margini zimţate neregulat; este o specie originară din estul Africii şi Somalia.
• Cissus rhombifolia (sin. Rhoicissus rhomboidea) este o specie care prezintă tulpini lungi, robuste, pufoase, dotate cu numeroşi cîrcei cu capătul bifurcat sau răsucit. Are frunze catifelate, colorate verde închis şi formate din trei foliole cu formă romboidală; provine din America de Sud şi din vestul Indiei.
• „Mandaiana“ este o varietate uşor de cultivat care se caracterizează prin tulpini robuste şi dese, cu grupuri de frunze cărnoase, lucioase, destul de rigide, colorate verde închis.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: